Teatrul National Marin Sorescu

Ziua Culturii Naționale va fi sărbătorită în acest an la Teatrul Național „Marin Sorescu”, cu public în sală. Teatrul „Poesis” (inițiat de dl Emil Boroghină și inaugurat de el însuși cu un spectacol, în 2020) deschide seria manifestărilor din acest an, deocamdată cu 30% din capacitatea sălilor noastre.

Astfel, pe 15 ianuarie, Emil Boroghină va susține, de la ora 11, la sala „Amza Pellea”, spectacolul „Recitindu-l pe Eminescu. La steaua care-a răsărit”, un spectacol mult apreciat pe care actorul care va împlini în curând 81 de ani l-a susținut în România, dar și în Belgia, China, Germania, Italia, Cehia, Canada, Ungaria, Grecia, SUA.

Din repertoriu fac parte poemele: Copii eram noi amândoi…, O, rămâi, Fiind băiet păduri cutreieram, Floare albastră, Epistolă către Chibici, Venere şi Madonă, Epigonii, Cugetările Sărmanului Dionis, Din valurile vremii…, Dorinţa, Dormi, Atât de fragedă…, De ce nu-mi vii…, Departe sunt de tine, Peste vârfuri, Dintre sute de catarge, Glossa, Cărţile, Viaţa, Scrisoarea I, Scrisoarea II, Scrisoarea III, Scrisoarea IV, Scrisoarea V, Luceafărul, Odă (în metru antic), Trecut-au anii, Mai am un singur dor, Memento mori.

Intrarea publicului este liberă și se va face în conformitate cu regulile de interacțiune și comportament recomandate în perioada pandemiei.


Emil Boroghină:

„… poezia lui Eminescu este o obsesie de viaţă şi chiar ultimul meu recital pe care l-am realizat la Tel Aviv din poezia de dragoste a lumii, de fapt „Dragostea la senectute. Mai tare decât moartea e iubirea …”, se încheia tot cu trei sonete din Eminescu. Era celebrul poem biblic Cântarea Cântărilor cu care începeam poate cea mai frumoasă pagină de poezie de dragoste a lumii, după aceea treceam la epoca Renaşterii, la Dante şi la Ronsard şi Shakespeare, de fapt erau Dante, Petrarca, Michelangelo, Ronsard, Shakespeare şi Eminescu şi mă bucur că încheiam cu sonetele lui Mihai Eminescu.”

Marius Dobrin:

„Bijutierul Emil Boroghină, probând acum, pe lângă dragostea pentru această artă, îndelunga răbdare în a-și rostui cuvânt lângă cuvânt, este surprinzător noua generație. Îmi pare semnificativă uimirea unui realizator al unei emisiuni, la Radio Guerilla, care după șiruri de tineri actori inivitați într-un format dedicat poeziei, a descoperit mobilitatea sprintenă a lui Emil Boroghină prin universul liric: totul din memorie! Această uimire a omului de radio spune multe despre o anume caracteristică a prezentului.  Altfel, contemporani cu o legendă, putem lua aminte la silueta omului care iese pe poarta casei sale cu grădină, pornește cu pas chibzuit, cu capul ușor plecat, înspre teatru. Totdeauna spre Teatru.”