10

Sorin CRIȘAN

Profesor universitar abilitat. Doctor în domeniul „Teatru“ la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ București (2001). Doctor în istorie la Academia Română – Institutul de Istorie „G. Barițiu“ Cluj-Napoca (2011). Rector al Universității de Arte din Tîrgu-Mures. Director al Bibliotecii Academiei Române din Cluj-Napoca. Doctor în teatru (2001). Doctor în istorie (2011). Redactor-șef al revistei de teatru „Symbolon”. Redactor-șef al revistei „Études bibliologiques / Library Research Studies”. Membru al Consiliului științific al revistelor: „Journal des Arts du Spectacle”, „DramArt” și „Comunique”. Predă cursuri de istoria și estetica teatrului. Conducător de doctorat în domeniul teatrului și al artelor spectacolului. Membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – Secția Română și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Membru al Forumului Câmpului Lacanian din România. Membru al Societății de Psihodramă „J.L. Moreno” din România. Cărți publicate de istorie, estetică și teoria teatrului: Circul lumii la D.R. Popescu (2002), Jocul nebunilor (2003), Teatru, viață și vise. Doctrine regizorale (2004), Teatrul de la rit la psihodramă (2007), Teatru și cunoaștere (2008), Sublimul trădării (2011), Arta, fizionomia și circulația cărților în Transilvania în sec. XV-XVI (2014). Autor de studii și articole în domeniul teatrului și al culturii, publicate în reviste și volume din țară și din străinătate. Expert evaluator manuscrise – carte veche. Lucrări prezentate la Paris, Lisabona, Cascais, Casablanca, Budapesta, Varna, Bucureşti, Cluj-Napoca, Tîrgu-Mureş etc. Premiul Naţional al Criticii (2003). Premiul Academiei Române (2014). Doctor Honoris Causa al Universității de Vest Timișoara (2016). Doctor Honoris Causa al Universității de Arte „G. Enescu“ din Iași. Medalia „Distincția Culturală“, acordată de Academia Română – Filiala Cluj-Napoca (2018). Profesor invitat la Universitatea Cergy-Pontoise (2017) și la Academia Maghiară de Dans din Budapesta (2019). Domenii de cercetare: estetica și filosofia teatrului, istorie, psihanaliză și psihodramă.

Prezentarea conferinței:

Prelungirea, de acum, uzatei formule „political correctness“, cultura anulării („cancel culture“) se instalează fără prescripții și ne vizează pe fiecare dintre noi și pe toți împreună, dacă facem „greșeala“ de a nu împărtăși același tip de valori cu cei ce se erijează în directori de conștiințe ai lumii în care trăim (o lume a post-umanului sau a post-adevărului). Prin aceasta, amenințată este însăși ființa umană, sortită crizei existențiale și deresponsabilizării. Ca fenomen urban, curentul este promovat zgomotos de „liga virtuoșilor“, în care au intrat cei ce se consideră marginalizați și oprimați, ajunși la capătul răbdării, indignați și, totodată, intoleranți față de opiniile cu care intră în coliziune. Temându-se de acțiunea „virală“ a opiniilor divergente, adepții culturii anulării îi atrag în capcană pe toți cei incapabili să facă față unei dezbateri de idei, oferindu-le confortul de a se ascunde, de cele mai multe ori, sub anonimatul avatarului. În acest context, care este rolul pe care ar trebui să îl adoptăm, atât ca spectatori ai unui fenomen în egală măsură social și cultural, cât și ca artiști sau analiști ai producțiilor artistice și/sau culturale?