Despre:
Work, romantic relationships and some extra work. Playground is about a world populated by useless objects and degraded human relationships. A world of accumulation and excess in which we play at being grown-ups.
What do we do when we feel that we can't, when we feel that we are close to not being able to bear the pressure that others put on us?
Let's have lunch there. What are we gonna do? How much is it? What are we eating? Watch a movie? We need long-term plans. We need long-term plans. We need long-term plans.
**show recommended for audiences over 16 years old
Chronicles:
- „Identitatea personajelor este construită din piese mici, fragmente de viaţă cotidiană, fără evenimente extraordinare, colorată de ciorapii cu paiete, de extravaganţa unei cine la un restaurant de lux, de muzică, de junk food, de filme de artă sau de orice poate să alunge singurătatea. (…)
Munca într-o corporaţie aduce şi ea trăiri, tensiune, comportamente tipice, traduse în termeni specifici burnout-ului. Sindromul epuizării emoţionale e expus detaliat, ca o deshidratare mentală, „toate ideile şi toată creativitatea se scurg din tine”.
Playground, spectacolul atmosferei unei generaţii, extenuată de media, corporaţii şi dictatura societăţii de consum, negociază cu publicul, îl provoacă să iasă din spaţiul convenţional de joc (viaţă), să rămână viu şi uman.” (Daniela Firescu, Viața se întâmplă în timp ce-ți faci planuri, Ramuri, nr.1/2020 http://www.revistaramuri.ro/index.php?id=4590&editie=163&autor=de%20Daniela%20Firescu)
- „Spectacolul urmărește traseul unor cupluri moderne, punând în discuţie relaţiile interumane într-o epocă în care corporatismul a devenit cuvânt de ordine pentru mulţi tineri, în care munca este o orbită în jurul căruia individul gravitează mai cu zor decât în jurul orbitei propriilor pasiuni și nevoi emoţionale. (…) „Ce facem când simțim că nu mai putem, când avem senzația că suntem aproape de a nu mai putea suporta presiunea pe care ceilalți o pun asupra noastră?” este întrebarea adresată spectatorului în prezentarea spectacolului. Avem nevoie de stabilitate într-o lume instabilă, într-o lume înţesată de obiecte inutile, într-o lume a consumerismului, a mercantilismului, într-o lume a eficienţei. Timpul nu ne mai este prieten, cei de lângă noi sunt mai departe ca niciodată. Suntem miliarde în lumea aceasta, dar nu ne-am simţit nicicând mai singuri, căci nu ne mai regăsim nici pe noi înșine.” (Anda Simion, Playground, un eseu poetic transpus în scenă / Scrisul Românesc, Nr. 2/2020, pag. 21)