Născută la 12 aprilie 1941 la Moeciu de Jos, actrița Leni Pințea Homeag a fost inițial angajată a Teatrului de Stat din Reșița în 1963, iar din 1964 a devenit actriță la Teatrul Național Craiova. În cadrul Naționalului craiovean a interpretat numeroase roluri, de mare complexitate, în varii registre: Alta (Act venețian), Ana Boiu (Suflete tari), Goneril (Regele Lear), Ducesa (Paharul cu apă), Doamna Clara (Vlaicu Vodă), Vasilisa (Azilul de noapte), Iulia Barvinskaia (Catedra), Muma (Greul pământului), Anca (Năpasta), Esme (Iarna lupului cenușiu), Mița Bastron (D’ ale carnavalului), Paraschiva (Domnișoara Nastasia), Prințesa Mavrodin (Ecaterina Teodoroiu), Margareta Ladea (Gaițele), Vivianne Boissiere (Pielea Ursului), Elvira (musicalul Fulgi de nea și diamante), Giana (Ex), Mama Maria (Zodia Taurului de Mihnea Gheorghiu), regia Vlad Mugur, Mița Baston – (D’ale Carnavalului de I. L. Caragiale), regia Valeriu Moisescu. O contribuție majoră a avut în montările regizorului Silviu Purcărete: Sevastița (Piticul din grădina de vară de D.R. Popescu), Lady Macbeth (Ubu Rex cu scene din Macbeth de A. Jarry și W. Shakespeare), Doica (Titus Andronicus de W. Shakespeare), Phaedra (Phaedra după Euripide și Seneca), Atena (Oresteia după Eschil).

În film a interpretat Paraschiva (Dincolo de barieră), Savina (Pădurea pierdută), Elisabeta de Braunschveig (Mușchetarul român), Livia (Drumuri în cumpănă), Stareța (Trandafirul galben), Domnișoara Marga (Lișca) ș.a.

Premii  și distincții internaționale: Premiul I și titlul de Laureat pentru interpretare feminină pe anul 1989 la Festivalul Național de Teatru București, pentru rolul Sevastița din „Piticul din grădina de vară”; Diploma de onoare a juriului la Gala națională de teatru, Femeia erou în dramaturgia contemporană Brăila ediția a II-a pentru recitalul Mai departe de vis, 1989; Nominalizată pentru Cea mai bună actriță străină la Manchester (Anglia) – rolul Phaedra din spectacolul omonim. 1995; Meritul Cultural în grad de cavaler, 2004.

În anul 2013, UNITER i-a acordat Premiul de excelență pentru întreaga activitate. Cetățean de onoare al Municipiului Craiova.

„Cei mai originali regizori ai Marii Britanii, Steven Barkoff şi Ken Campbell au avut noi producţii în această săptămână, la Leeds şi Coventry. Dar eforturile lor au fost eclipsate de prezenţa, în cadrul Festivalului de la Brighton a piesei Phaedra, în regia lui Silviu Purcărete, o strălucitoare adaptare după Euripide şi Seneca, prezentată în limba română. Personajele din cor foiesc de colo colo, în timp ce o înconjoară pe Phaedra vinovată, voluptoasă, interpretată de uluitoarea Leni Pinţea Homeag, oferindu-ne, parcă, esenţa contopirii unei Maria Callas cu Catina Paxinou în fiinţarea ei sexuală. Atmosfera misterioasă, luminată de lună, înghite acţiunea, mistuie personajele şi îşi creează propria stare universală de disperare, în afara timpului. Mişcarea scenică este copleşitoare.”

                 Michael Coveney, „The Observer”, 21 mai 1995

„Phaedra voluptuoasă, creată de Leni Pințea Homeag, este adusă în scenă năvalnic de cor, pe un pat imens, alb, ca o regină de film hollywoodian, își plimbă buzele cu voluptate pe spada lui Hippolyt, iar în final moare introducându-și-o în pântec. Este cea mai șocantă scenă, pe care nu am mai văzut-o de la Iocasta, jucată de Irene Worth, din versiunea de spectacol a lui Peter Brook, după Oedip de Seneca.”

Michael Billington, „The Guardian”, London, 15 mai 1995

„Phaedra” este un spectacol marcant prin simplitate, prin impactul frumuseţii vizuale. Punerea în scenă a lui Silviu Purcărete oferă tragediei greceşti o surprinzătoare interpretare: păstrează universul primitiv al zeilor răzbunători, ce determină destinul personajelor, dar îl recreează într-o lectură foarte personală. Montarea lui Silviu Purcărete este o mixtură a elementelor tragediei cu cinematograful mut, determinând curioase gesturi chapliniene pentru corul feminin şi permiţând deschiderea întregului spaţiu necesar talentului extraordinar al actriţei Leni Pinţea Homeag – o Phaedra de neuitat” . 

                                                                       „Jornal de Tarde”, Sao Paolo, 13 octombrie 1995