Născut la 13 aprilie 1944, București. Regizor diplomat în arte, regie teatru. A absolvit Facultatea de limba şi literatura română, Universitatea Bucureşti (1967) și Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” (1973), clasa Radu Penciulescu. A fost director general al Teatrului „Sică Alexandrescu” (1996-1999), regizor și director general al Teatrului Național „Marin Sorescu” (2000-2016). Profesor asociat la catedra de regie a UNATC.

În cei 50 de ani de carieră, Mircea Cornișteanu a realizat peste 170 de spectacole pe scenele a mai mult de 25 de teatre profesioniste din țară (Nottara, Bulandra, Comedie, „Ion Creangă” (București), dar și la teatrele naționale din București, Craiova, Cluj, Tg. Mureș, Iași sau cele municipale din Brașov, Galați, Piatra Neamț, Oradea, Ploiești etc. În străinătate a montat în Polonia, Armenia, Cipru. A realizat o multitudine de spectacole de teatru, teatru de păpuși, musical-uri, operetă și teatru de televiziune.

Este primul regizor român care a realizat un spectacol după corespondența lui I. L. Caragiale, „Al matale, Caragiale”, jucat în mai multe teatre din țară și difuzat la TVR. Realizator al primei „Integrale Caragiale” la Teatrul Național Craiova.

În 2010 a primit Premiul UNITER pentru întreaga activitate, iar în 2011 spectacolul „Unde-i revolverul?”, realizat la TVR, a primit premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol de teatru TVR. Pentru spectacolele realizate a obținut peste 20 de premii pentru regie sau cel mai bun spectacol la diferite festivaluri: Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul de teatru istoric Craiova, 1979, pentru „A treia ţeapă” – de Marin Sorescu, Teatrul Național Craiova; Premiul A.T.M. pentru regie pe anul 1982 pentru „O scrisoare pierdută”, Teatrul Național Craiova; Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului 1989 pentru „Unchiul Vanea”, Teatrul Național Craiova. A fost distins cu Premiul pentru cel mai bun spectacol de comedie pentru „D’ ale Carnavalului” la Festivalul Național de Comedie – Galați 2002, cu Diploma Ministerului Culturii al fostei U.R.S.S. pentru „Interesul general”, de Aurel Baranga (Teatrul „Stanislavski” din Erevan), în 1982. I-au fost acordate Marele Premiu și Premiul pentru regie la Festivalul Teatrelor Maghiare din străinătate de la Kisvarda-Ungaria, pentru spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, de Eduard Albee, (Teatrul Național din Târgu Mureș), secția maghiară, în 1996; Premiul pentru cel mai bun spectacol și Premiul pentru regie la Festivalurile de la Galați și Brașov, pentru „Audiția”, de Al. Galin, Teatrul de Comedie București, 2005; Premiul Festivalului Național de Comedie FEST-CO pentru regie și cel mai bun spectacol, „Breaking News”, după Jocul de-a vacanța de Mihail Sebasrtian (2018). Cel mai recent premiu conferit: Premiul Fundației Brâncoveanu pentru teatru, 2019.

Cel mai recent spectacol montat la Craiova: „Zăpezile de altă dată” (2023). Între 1996-2002 a fost membru al Senatului UNITER (Uniunea Teatrală din România). Secretar general al Convenţiei Teatrale Europene (1995-2008). Decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de cavaler.

„Un alt mare noroc mi-a surâs atunci când Amza (Pellea), după ce m-a ascultat de câteva ori la o bere în vagonul restaurant al trenului cu care făceam naveta la Bucureşti, povestindu-i despre Caragiale şi mai ales despre cum văd eu lumea „Scrisorii pierdute”, mi-a spus: „Ia fă-o, puştiule !” Aşa mi-am început drumul ca regizor, primul meu spectacol la T N C fiind capodopera dramaturgiei noastre, în 1974.”

A consemnat Nicolae Coande, SpectActor nr. 3/2010

„Ceea ce mi se pare că izbutesc să sugereze interpretarea pe care Mircea Cornișteanu a dat-o acestei piese, atât de cehoviene, e universul închis în care trăiește fiecare din personajele ei. Toți sunt niște învinși; și singurul lucru care-i deosebește e că unii (Vanea, Sonia) știu asta, alții (Astrov, profesorul) se tem s-o recunoască, în vreme de distinsa doamnă care traversează scena, citindu-și cu afectată indiferență  cărțile, nici nu-și dă seama că succesul social ar putea închide amenințarea unor prăbușiri.”

Dan Grigorescu, Elogiul pateticei lucidități, revista „Teatrul” 1990

„Spectacolul creat de Mircea Cornișteanu e original și spiritual, sugestiv și limpede, multiplicându-și înțelesurile pe măsura desfășurării sale, evocând sensurile majore ale dramei la fiecare confruntare, dictate de acțiune.

Paul Tutungiu, A treia țeapă, „Teatrul” nr. 10, octombrie 1979

„Unchiul Vanea” de Cehov a pus în lumină o altă fațetă a regizorului Mircea Cornișteanu, aceea de bun cunoscător al tragicomicului marelui scriitor rus, de creator al unor nuanțe dintre cele mai fine în realizarea personajelor.”

                           Ileana Berlogea, „Informația Bucureștiului”, 24 aprilie 1989