Caută
Close this search box.

Mirela Cioabă

Societară de onoare a Teatrului Național „Marin Sorescu” (2018)

Născută pe 7 august 1955, Bucureşti. Doctor în teatrologie – Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi. Mirela Cioabă a fost studenta lui Octavian Cotescu, maestru al teatrului românesc, un pedagog care a educat numeroase generații de actori. În anul 1980 era distinsă cu Premiul pentru debut la Gala teatrului contemporan de la Braşov, pentru rolul Femeia din „Pluta meduzei” de Marin Sorescu, un spectacol realizat de Teatrul de Stat din Petroşani. A fost Ifigenia, dar și Ara, în spectacolele regizorului unicat, Aureliu Manea, Veronica – în spectacolul „Veronica Micle – Scrisori”, regia Bogdan Cioabă, Lizica – în spectacolul „Mobilă şi durere” de Theodor Mazilu, regia Cristian Hadjiculea.

La Craiova, a debutat cu rolul Ana, în spectacolul „Jocul morții și al vieții în deșertul de cenușă”, în regia lui Mircea Cornișteanu, un regizor cu care a colaborat până în 1990 în șapte spectacole. A fost Dora în spectacolul „Paznicul de la depozitul de nisip”, în regia lui Mihai Manolescu. Pentru acest rol a primit în anul 1985 Premiul al II-lea la Festivalul Național de Teatru de la Timișoara. Premiul al II-lea pentru interpretarea unui rol feminin, Zambila, din spectacolul „Piticul din grădina de vară”, regia Silviu Purcărete, Festivalul Naţional de Teatru, ediţia a VIII-a, 1989.

A făcut roluri de neuitat în spectacolele lui Silviu Purcărete: Tamora în „Titus Andronicus”, Casandra în „Orestia”, Blegoslav, „Ubu Rex cu scene din Macbeth”. A fost Mița, în spectacolul „D’ale carnavalului”, regia Mircea Cornişteanu, Mariska, în ,,Familia Tót”, regia Bocsárdi László, Madama Boeuf în spectacolul ,,Rinocerii”, regia Robert Wilson, Mama logodnicului în „Nunta însângerată”, regia Andrei Măjeri, sunt tot atâtea roluri remarcabile în care talentul său actoricesc este susținut de o gândire vie, prospectivă. Cel mai recent rol (Amélia) – spectacolul „Gândește-te la Africa” de Gordon Dryland, regia Alexandru Boureanu și Raluca Păun.

Mirela Cioabă este și autoare de cărți. Ea a debutat în anul 1991 cu volumul de versuri „În lacrima ce împresoară casa”, Ed. Scrisul Românesc, 1991. Talentul poetic i-a fost recunoscut și cu antologia volumelor „Actori poeți, poeți actori” Ed. Brumar, 2009 și „Un actor, o poezie”, Ed. Măiastra, 2010. Meditația sa asupra teatrului antic a fost concretizată într-o carte specială, cu un ton intelectual precis, „Singurătatea eroului tragic”, Ed. Aius, 2011. Este Cetățean de onoare al Argeșului și Muscelului (2013).

A jucat în filme semnate de Cristi Puiu, Cornel Porumboiu, Adrian Sitaru, Alexandra Gulea. A făcut regia spectacolelor  „Jurnalul unui nebun” de A. P. Gogol, Universitatea Craiova, respectiv  „Ăl de l-a văzut pe Dumnezeu”, adaptare după de Marin Sorescu (Teatrul Național Craiova). Este lector universitar doctor la Departamentul de Arte al Universității din Craiova, unde predă cursuri de arta actorului. În anul 2009 a fost distinsă cu Premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Teatrului de Studio, Piteşti, iar în anul 2004 Președinția României i-a decernat Medalia Meritul Cultural clasa a III-a, categoria D – Arta spectacolului. 2011. I s-a decernat Premiul ,,Ion D. Sîrbu” pentru volumul ,,Singurătatea eroului tragic,” acordat de revista de cultură ,,Mozaicul” (2011).

„Mirela Cioabă iese la rampă, cu o demnitate bine exprimată (inclusiv unbearable lightness of being), pentru cutremurătoarele confesiuni, gradate ca-n mitologie, față de receptorii greu de dislocat. Păsările invocate în piesă, al căror sunet ar fi fost de auzit, sporadic, amintind pescărușul cehovian, vestesc drama originară. Thanatos și Eros, în noaptea de după catafalc, cu mamă și fiu. Gordon Dryland propune un inedit caz într-o vastă istorie a incestului, de la Levitic până la contemporanul său, Louis Malle, cu filmul ‘Le Souffle au coeur’, pecetluit ca o taină a unui moment nerepetat și închis într-o memorie. Alexandru Boureanu își continuă programul dedicat publicului, acum cu o dramă profundă, originală și remanentă.”

(Marius Dobrin, Mama Africa, „SpectActor”, nr. 1/2021

 

„Foarte bună în răzbunătoarea Tamora a fost Mirela Cioabă…”

„Asashi Evening”, Japonia, 10 mai 1992 (Titus Andronicus)

 

„Imaginativă și ferventă, actrița Mirela Cioabă înfățișează fiecare mască a Dorei în linii sigure, cu farmec, jucând excelent surpriza, franchețea frustă, elanul erotic fals (și cel autentic), candoarea generataoare de umor, tandrețe, eliberarea de fetișuri, și mai ales noua credință (ori speranță) dobândită după un lung șir de exoeriențe grave”.

Valentin Silvestru, Paznicul de la depozitul de nisip, „Tribuna României”, iulie 1986

 

„Ce așteptam de la arta mea? Cred că oamenii nu așteaptă nimic altceva decât împlinirea viselor lor. Visam, ca mai toți din generația mea de actori, să joc un rol din dramaturgia lui Shakespeare sau Ibsen sau Cehov (autori considerați periculoși și jucați foarte rar și cu precauție), visam să joc pe o scenă din București, visam să pot îmbrăca frumos” nu ideea ci ideologia, ca să ne fie mai ușor s-o suportăm. Așteptam să joc Lady Macbeth și jucam rolul TOVARĂȘA ELENA CEAUȘESCU, dar îl jucam ca și cum aș fi jucat lady MACBETH; pentru mine scenele pe care am jucat mai apoi nu numai că nu erau pe planeta asta, erau undeva într-o altă constelație.

Mirela Cioabă, M-aș fi dorit să trăiesc într-o epocă mai puțin obositoare, interviu realizat de Nicolae Coande, „SpectActor” nr. 4/2007