Absolventă IATC, Bucureşti, 1977, clasa profesor Dem Rădulescu. Debut (1978) la Teatrul „Mihai Eminescu”, Botoşani. Angajată a TNC (1981). Născută la 2 octombrie 1952, la Timișoara, Tamara Popescu a debutat la Teatrul Național Craiova în piesa lui Ion D. Sîrbu, „Simion cel Drept”, în 1981. A jucat rolul Brândușa, un nume care i se potrivea și i se potrivește și acum: o natură tonică, al cărei râs în cascadă răcorea și binedispunea pe toți cei care-i stăteau în preajmă. În ciuda trecerii timpului, nu apare altfel nici astăzi, când este pentru publicul craiovean o Aneta Duduleanu debordantă, mustind de seva limbii ascuțite, piezișe, dar fermecătoare cu care și-a înzestrat Kirițescu eroina favorită.
A lucrat cu regizori importanți, de la Valentina Balogh, Daniela Peleanu, Mircea Cornișteanu, Cristian Hadji Culea, Theodor Cristian Popescu până la Silviu Purcărete, cel care a distribuit-o în „Ubu Rex cu scene din Macbeth”, „Fedra”, „Orestia”, „Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului”, spectacole de colecție care au colindat lumea și au impus Naționalul craiovean în galeria marilor teatre mondiale.
A făcut un rol de neuitat, Soția băcanului, în „Rinocerii” lui Ionesco, în regia vedetei mondiale Robert Wilson, a fost Bătrâna în „Scaunele” ionesciene, într-un rol unde se potrivea de minune cu marele Ilie Gheorghe, dar a epatat și în spectacolele unor Yiannis Parskevopoulos și Janus Wisniewski, regizori de talie europeană cu care Naționalul craiovean a colaborat. Cele mai recente performanțe ale sale sunt în spectacolele regizate de americanul hollywoodian Peter Schneider, unde interpreta o prezicătoare sumbră de care Iulius Cesar nu ține cont, sau în spectacolul lui Radu Afrim, „Dacă am gândi cu voce tare”, unde, deși bătrână, gândea… cu voce tare!
A fost Domnica în spectacolul „A treia ţeapă” de Marin Sorescu, regia Mircea Cornişteanu, Melania, în spectacolul „Mobilă şi durere” de Teodor Mazilu, regia Cristian Hadji Culea, Zoe Trahanache în spectacolul „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, regia Mircea Cornişteanu, Vrăjitoarea în „Vărul Shakespeare” de Marin Sorescu, regia Mircea Cornișteanu, dar și Bătrâna în „Scaunele” ionesciene, unde îi dădea o replică memorabilă lui Ilie Gheorghe. În prezent, joacă în „Oedip” (regia Declan Donnella, UK).
A fost decorată de Președinția României cu Meritul cultural clasa a III-a, categoria D – Arta spectacolului (2004).
„Tamara Popescu duce greul acestui rol singular într-un chip admirabil. Nuanțările, trecerile fluide de la speranța vagă la deznădejde, disperare, abandon, pasionalitate reprimată – și apoi năvalnică – la hotărârea funestă, au o caligrafie de finețe. Tonurile – de la cel vătuit la țipăt –, mișcările – de la energia refuzului, la pasul șovăitor, apoi la mistuirea, ca un fuior de fum, într-un întuneric lăsat brusc – denotă scrupul pentru amănunt. Izbânda actriței îmi pare deplină și o salut.”
Valentin Silvestru, Vocea umană, în „Istoria Teatrului Național din Craiova”, Ed. Aius, 2000
„În rolul Anetei Duduleanu, Tamara Popescu asigură perfect această complicitate şi când îşi spune părerile, când o jigneşte pe Vanda sau o atacă pe Colette, jocul este declarat, nu ascuns, spectatorii devin martori, ecou, râsul este empatic. Seducţia e pusă în mişcare de replica rostită cu privirile rotite cochet spre sală „O să găsesc unu’ aşa de seama mea şi mă mărit!”.
Daniela Firescu, Gaițele – muzeul figurilor, „Ramuri” nr. 11/2017
„… am crezut că România va fi cel mai frumos loc de pe pământ, am crezut în Revoluţie, în democraţie, în idealuri. Eu când îmi aduc aminte de mine şi de ceilalţi din jurul meu la Revoluţie, nu pot să nu mă bucur, eram atât de fericiţi, atât de încrezători în ce ne aşteaptă, atât de convinşi că lumea va fi dreaptă. Vom face legi, le vom respecta, vom trăi mai bine. Când am ieşit prima dată din ţară după 1989, la Edinburgh… Îmi amintesc cum am deschis un plic de cafea, mirosul acela nu îl voi uita niciodată. De atunci, de câte ori simt mirosul de cafea, revin în Edinburgh. Dar nu e vorba doar despre asta, ci de felul în care eram priviţi, am văzut spectacole pe care nu speram să le vedem şi eram întotdeauna trataţi ca şi ceilalţi, ca actorii care jucau pe mari scene ale lumii. A fost un vis.”
Tamara Popescu, De câte ori simt mirosul de cafea, revin în Edinburgh, interviu realizat de Corina Bărbuică, „SpectActor” nr. 1/2009
Luni-Vineri: 11:00- 19:00
Sâmbătă: 12:00- 19:00
Duminică: închis