Născut pe 1 august 1945, Podari, Dolj. Renumele său se leagă de perioada petrecută la Teatrul Național Craiova, dar și de activitatea de muzician, compozitor, interpret. Din 1969, anul primului recital, și până în prezent Tudor Gheorghe a realizat peste 50 de spectacole de muzică și poezie. După rolurile jucate în studenție, a debutat pe scena Naționalului craiovean în rolul Paznicul tânăr din „Cocoșul negru”, de Victor Eftimiu, în 1966, la vârsta de 21 de ani. Până la adevărata afirmare, a continuat să joace roluri de comedie sau dramă alături de mari actori craioveni ai timpului, în spectacole ca „Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu, „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale, „Doamna nevăzută” de Pedro Calderón de la Barca, „A treia țeapă” de Marin Sorescu, „Năpasta”, de I. L. Caragiale, „Omul din la Mancha”. În 1969 a ieșit la rampă cu primul său recital, „Menestrel la curțile dorului”, din lirica poeților Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Barbu.

A petrecut trei ani la Institutul de Folclor din București, unde a urmat studii aprofundate pentru conservarea folclorului. În această perioadă a realizat al doilea recital – „Șapte balade”. O parte dintre concertele sale au cunoscut cenzura vremii. Spectacolul „Pe-un franc poet”, pe versuri de Ion Luca Caragiale, susținut în două rânduri (la Bacău și, în 1981, la București pe Platforma Pipera), a fost interzis de a mai fi reluat. În perioada 1970-1990 a jucat în creații de mare profunzime artistică, cum ar fi „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit” de John Vanbrugh, „Unchiul Vania” de Anton Cehov, „Piticul din grădina de vară”, de Dumitru Radu Popescu.

În 1992, Tudor Gheorghe a avut primul spectacol după revoluție, numit „Cântece cu gura închisă”. Din 1999 a început seria de spectacole „Anotimpurile poeziei românești” în colaborare cu dirijorul Marius Leonard Hristescu. În 2008, Tudor Gheorghe apare în musicalul „Omul din La Mancha”, la Naționalul craiovean, după o absență de peste 10 ani pe o scenă de teatru. Recitalurile sale din lirica românească (Nichita Stănescu, Tudor Arghezi, Grigore Vieru, Alexandru Macedonski, Mihai Eminescu) îl arată în postura de valoros interpret al marii poezii românești din toate timpurile.

UNITER i-a decernat în anul 2013 Premiul Special „pentru o viață dedicată poeziei autentice”.

La 23 noiembrie 2010, președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit cea mai înaltă distincție de stat – Ordinul Republicii. Președinția României i-a conferit lui Tudor Gheorghe, în anul 2002, Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler.

„Întoarcerea mea a fost firească, pentru că, de fapt, eu nici n-am plecat vreodată din teatru. Spectacolele mele, chiar atunci când am fost singur sau cu orchestra pe scenă, n-au fost o înşiruire de cântece, ci au avut o concepţie dramatică şi un important fior epic. Numai poemele lui Marin Sorescu, dacă ne gândim la spectacolele cu taraf, aveau în ele o forţă de necontestat. Să nu uităm nici spectacolele cu anotimpurile poeziei române, acelea cu orchestră simfonică. În fiecare recitam câte o „noapte“ din Macedonski şi nu e uşor lucru să spui «Noaptea de noiembrie» care durează 16 minute sau «Noaptea de decembrie», care durează şi ea foarte mult.”

Cornel Mihai Ungureanu, interviu cu Tudor Gheorghe, vol. „Oglinda timpului, o istorie contemporană în interviuri”, Ed. Autograf MJM Craiova, 2020

„Actorul Tudor Gheorghe cucerește total și permanent sufragiile sălii, prin jocul nuanțat, tandrețea și sinceritatea cu care a creat pe Catindat, un slujbaș mărunt, chinuit, nevoit să se descurce, să ducă o viață efemeră”.

                                    Al. Firescu – O noapte furtunoasă, „Înainte”, 1 martie 1969