Societar de onoare al Teatrului Național „Marin Sorescu” (2004). Absolvent IATC, 1977, clasa profesor Constantin Dinulescu. O bună parte din istoria ultimilor 50 de ani ai Teatrului Național Craiova trece și prin portofoliul generos de roluri al actorului Valentin Mihali. În 2017, a aniversat 40 de ani de carieră pe scena Naționalului, distribuit într-o multitudine de caractere care atestă versatilitatea și paleta impresionantă a jocului său actoricesc. A debutat aici în stagiunea 1977-1978, la scurt timp după ce absolvise IATC, cu o partitură care cuprindea nu mai puțin de opt roluri!

În anii ’80, la puțin timp după cooptarea sa în echipa TNC, se evidenția în spectacolele „A treia țeapă”, „Iluzia optică”, „Richard al II-lea”, regia Mircea Cornișteanu – cel care l-a distribuit în peste 20 de roluri în spectacolele sale. Fie că a jucat rolul  ignobilului Gore, alături de Ilie Gheorghe („Mobilă și durere”), turiferarul Sancho Panza sub comanda lui Don Quijotte, alias Tudor Gheorghe, Angelo, prea supus secondant al „Ducelui” Ilie Gheorghe din „Măsură pentru măsură”, regia Silviu Purcărete, Helicon, umil confident al lui Caligula, lângă impetuosul Sorin Leoveanu (regia Bocsárdi László), Bolșințov, un comic cerșetor de atenție în capodopera „O lună la țară” a lui Turgheniev, Mihali este primul în regnul său, pe muchia de cuțit dintre tragic și comic, dintre dramă și musical, corupt de propriul său talent, panglicar de vorbe și mut păstrător de cifruri, neatent la cei care îl însoțesc, dar prezent mereu lângă cei cu care pleacă la luptă, „harnic pentru că îl hărțuiește lenea vicioasă”. Un actor strălucit, ocolit de premii și de recunoașterea pe care o merită.

Perspicacității sale scenice i se poate adăuga nervul cu care își construiește partitura, acea implicare personală care-l face să treacă de la compoziții de dramă, evidențiate în spectacolele impresionante regizate de Silviu Purcărete: „Piticul din grădina de vară”, „Titus Andronicus”, „Phaedra”, „Orestia”, „Cum doriți sau Noaptea de la spartului târgului”, „O furtună” – unde a jucat un Ariel memorabil. În 1989, Silviu Purcărete l-a văzut în „Mobilă și durere”, în regia lui Cristian Hadji Culea. Mai târziu, Purcărete avea să-și amintească, în revista SpectActor: „… spectacolul fermecător unde străluceau Ilie Gheorghe și Vali Mihali.” Cu anii, Mihali, care s-a ilustrat și ca un bun actor de film, a căpătat greutatea stabilă a celui care a abordat un repertoriu variat sub bagheta regizorală a unor regizori ca Silviu Purcărete, Aureliu Manea, Faynia Williams, Ioan Ieremia, Robert Delamere, Vlad Mugur, Gabor Tompa, Bocsardi Laszlo, Kincses Elemer, Yiannis Paraskevopoulos, Peter Schneider și, în 2014, Robert Wilson, care i-a încredințat rolul Bérenger în spectacolul „Rinocerii”.

Premiul II pentru interpretare masculină, Festivalului Naţional de teatru istoric, ediţia a V-a, Craiova (rolul Tânărul din Trestia gânditoare de Theodor Mănescu, regia Mircea Cornişteanu) (1986); Premiul I.D. Sîrbu pentru artă teatrală, conferit de revista Mozaicul (pentru rolul Arturo Ui, 2003); Diploma de Onoare a Municipiului Craiova pentru valoarea excepţională a activităţilor artistice pe plan naţional şi internaţional; Premiul Academiei Internaţionale Mihai Eminescu pentru actorie; Diploma de Excelenţă  acordată de Revista „Scrisul Românesc” pentru performanţe artistice în teatrul lui Caragiale (2012).

A fost decorat de Președinția României cu Medalia Meritul cultural clasa a III-a, categoria D – Arta spectacolului (1 deembrie 2004).

„Am fost în turneu cu motorul Purcărete şi uleiul Boroghină. Un ulei bun, ca să zic aşa. Animat de a promova marea cultură. Faptul că noi lucrăm cu Purcărete e un act de mare cultură. Şi să fim şi prieteni, golani! în sensul bun al cuvântului. Îi place să fie cu noi. Să descopere. El din orice face ceva. Din sărăcie. El se confruntă cu viaţa ca şi noi. Am spus că nouă ne e greu. Mă uit la turnul ăla de termocentrală, care mă deprimă. Îl văd şi din dormitorul meu. Fumul ăla chiar e deprimare. Pe mine mă deprimă războaiele, lumea care se războieşte. Normal că-i deprimant să te confrunţi cu ideea că vom muri, asta-i altă poveste, dar când vezi că ne facem rău…”

Valentin Mihali, „Starea de-a dori trebuie s-o păstrezi”, interviu realizat de Marius Dobrin, Ramuri nr. 10/2013

„O prezență nu întâmplător aplaudată la scenă deschisă este Valentin Mihali, în rolul sergentului Angus Wyatt – actorul știind să amplifice comicul situațiilor, dar adăugând personajului și sugestiile uimirii, furiei omului normal în fața anomaliilor sau a reacțiilor umane, care îi depășea puterea de înțelegere”.

                                                         Natalia Stancu, Oaspeți americani…, „Curierul național”, 7 decembrie 1997

„În rolul lui Berenger, Valentin Mihali se dovedește foarte ionescian, dacă putem spune așa ceva. Actorul trăiește gradat, cu o intensitate crescândă, neliniștile personajului și, în general, își compune o ‘mască’ de inadaptabil care punctează moment memorabile.”

Romulus Diaconescu, „Ramuri”, decembrie 1997