Născut pe 29 martie 1942, Craiova. Debutul pe scena craioveană are loc în 1954, la 12 ani, cu un rol principal într-o piesă sovietică, „Să nu-i zici pe nume”, regia Ion S. Bologa. În anul 1956 are norocul să fie prezent în teatrul craiovean, atunci când a venit la Craiova ceea ce s-a numit mai târziu „Promoția de Aur”: Sanda Toma, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc, Amza Pellea, Constantin Rauțchi, Dumitru Rucăreanu, Gheorghe Cozorici, Vasile Nițulescu, Dinu Cernescu, Radu Penciulescu, Vlad Mugur. În 1962 este angajat, prin concurs, pe post de Actor corp-ansamblu la Teatrul Național Craiova, unde se face remarcat într-o serie de roluri importante. În 1964 este admis la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” București, la clasa profesoarei Beate Fredanov, asist. univ. Octavian Cotescu, lector Laurențiu Azimioară. În 1968, la Studioul de Teatru Casandra, în anul IV, joacă trei roluri principale în cele trei spectacole de absolvență ale clasei in care a fost student. După absolvire, este repartizat la Teatrul Național Craiova, unde debutează cu rolul Alexe din piesa „Iancu Jianu” de O. Măgureanu.

Până în 1989 a interpretat zeci de roluri, dintre care amintim câteva memorabile: Iordache („D-ale carnavalului”), regia Valeriu Moisescu), Bertoldo („Henric al IV-lea”), regia Georgeta Tomescu), Ilie („Tache, Ianke și Cadâr”), regia Valentina Balogh, Trahanache („O scrisoare pierdută”), regia Mircea Cornișteanu, Rică Venturiano („O noapte furtunoasă), regia Mircea Cornișteanu), Ludovic al XIII-lea („Marion Delorme”), regia Georgeta Tomescu), Dan („A treia țeapă”), regia Mircea Cornișteanu). Se face remarcat în lumea teatrului în 1989, cu rolul Unchiul Vanea din piesa „Unchiul Vanea” de A. P. Cehov, regia Mircea Cornișteanu, rol pentru care primește Premiul U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist). Apogeul carierei se petrece în 1999 cu rolul Truffaldino („Slugă la doi stăpâni” regia Vlad Mugur) pentru care revista „Scena” îl declară cel mai bun actor al anului. În anul 2000 i se decernează Premiul pentru cel mai bun actor al stagiunii desemnat de UNITER.

A colaborat cu regizorul Silviu Purcărete în spectacole de referință pentru teatrul european și mondial: Madam Ubu („Ubu rex cu scene din Macbeth”), Demetrius („Titus Andronicus), Egist („Orestia”), Ducele Orsino („A 12-a noapte”), Bernardino („Măsură pentru măsură”).

Alte roluri importante din această perioadă sunt: Jupânul Jacques („Avarul”, regia Bocsárdi Lászlo), Gaev („Livada de vișini”, regia Alexa Visarion), Excelența („Unde-i revolverul?, regia Mircea Cornișteanu), Senectus („Caligula”, regia Bocsárdi Lászlo), Tót („Familia Tót”, regia Bocsárdi Lászlo).

Recent, a fost distribuit în mega producția teatrală internațională „Bros”, regia Romeo Castellucci, în rolul profetului Ieremia. A jucat în filme regizate de Lucian Georgescu, Dan Pița, Cristi Puiu, Sinișa Dragin, Bogdan Cristian Drăgan, Adrian Petringenaru, Vlad Păunescu etc.

Din anul 2004 este Societar de onoare al Teatrului Național Craiova. În 2012 a devenit Cetățean de onoare al municipiului Craiova. În 2013, a fost distins cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, acordat de Președintele României Traian Băsescu, iar în 2019 a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de „Ofițer”, acordat de Președintele României Klaus Iohannis. În anul 2012 a fost premiat de către UNITER pentru întreaga activitate. În 2013, primește al treilea premiu UNITER, pentru rolul Domnul Tót, din spectacolul „Familia Tót”. În 2014 a fost sărbătorit pe scena mare a Naționalului craiovean prin spectacolul „Dellakeza de la teatru, 60 de ani pe aceeași scenă”, iar în martie 2022 a fost sărbătorit la sala „Ion D. Sîrbu” la împlinirea vârstei de 80 de ani (în dialog cu criticul de teatru Marina Constantinescu).

„… Unchiul Vanea, rol în care Dellakeza atinge starea de grație a interpretului-creator, moment rar, dacă nu unic în cariera actorului. Îndrăgostit umil sau răzbunător furibund, cabotin sau filozofastru ironic, mahmur sau lucid, Valer Dellakeza întrupează un Vanea așa cum ni l-am închipuit unii, poate așa cum l-a vrut Cehov, cu siguranță așa cum l-a gândit Cornișteanu.”

Alice Georgescu, Cronica viziunii regizorale: Cehov redescoperit într-un spectacol exemplar, „Teatrul”, 1989

„Slujind în exclusivitate scena Naționalului craiovean mai bine de 30 de ani, Valer Dellakeza a avut până la urmă șansa unor întâlniri esențiale, cu regizori importanți și roluri de primă mărime, apte să-l consacre ca pe unul dintre marii actori ai generației sale.”

                  Victor Parhon, „Teatrul azi”, octombrie/noiembrie 1999

„Pentru acest rol, Castellucci a organizat un casting internațional pe care Valer Dellakeza (Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova) l-a cîștigat la cei 81 de ani ai săi. Un actor a cărui experiență înflorește în spunerea textului în limba română (conform conceptului regizoral, cuvîntul contează ca vibrație, ca energie vitală transmisă, nu ca înțelesuri semantice), plus cîteva citate în latină („Trecutului nu-i poți spune ce să facă”, „Celebrarea marginilor păstrează cercul intact”, „Partea care apare nu e nimic fără partea care nu apare” etc.). Îmbrăcat în alb, cu un toiag copăcel de sprijin, Ieremia prezice prin verb și corporalitate. Dellakeza e…dumnezeiesc!”

Oltița Cântec – Cu Romeo Castellucci, în cel mai de jos cerc al iadului uman, „Observator cultural”, nr. 1155/ 27 aprilie 2023

„… dar sunt şi premii care pot îngropa atunci când sunt prea grele pentru umerii care le poartă. Trecutul directorat al lui Boroghină (offff!), prin marile spectacole ale lui Silviu Purcărete, au stat, după plecarea celor doi, ca o sabie deasupra capetelor noastre, de aceea am greşit şi mult, şi grav. Ne-a lipsit oglinda în care să credem. Şi ca să vă reamintesc, suntem, eu şi teatrul meu, răsfăţaţii premiilor. De la revoluţie încoace am obţinut 12 premii internaţionale la cele mai mari Festivaluri de Teatru din lume, şi peste 100 naţionale.”

Valer Dellakeza, „Mă întristez de fiecare dată cînd văd pe scenă actori mulți și artiști puțini”, interviu realizat de Dana Ionescu, revista Yorick, 2013.