Sinopsis
De cele mai multe ori artistul pe scenă spune povestea altcuiva. El e văzut ca un om fără trecut și fără viitor. Parcă ar exista doar în momentul acela când ochii sunt pe el, când lumina e aprinsă și când totul e pus la punct ca actul artistic să existe. De cele mai multe ori nu este vorba despre el, despre fricile, vulnerabilitățile, preferințele, părerile lui.
Spectacolul acesta este despre ei, despre acești oameni care vin să dezvăluie publicului aspecte profunde, dar și banale ale personalității lor. Se trece de la mișcare la emoții, la stări într-un mod fluid, organic, fără filtru sau judecată. A se lăsa văzuți în toate stările lor – o libertate rar întâlnită, fie că aceste stări sunt emoționale sau fizice.
Însăși interpretul este în centrul acestui spectacol în care corpul lui oscilează între firesc și spectacular.
Are we human or are we dancers? e o întrebare care vine dinspre scenă spre public.
IOANA MARCHIDAN
„Face dans din copilărie, adică dintotdeauna, și niciodată n-a făcut altceva. La 35 de ani, artist independent cu experiență, se află la începutul unui nou drum. Din toamna anului 2016, există în viața ei Linotip-Centru Independent Coregrafic, al cărei director artistic este. Pe 25 și 26 august, noul spațiu va prezenta „Hot Dog”, „un spectacol de teatru fizic”, în care o puteți descoperi. Tot săptămâna aceasta, pe 23 august, în cadrul Festivalului Independent de Orice Undercloud are o reprezentație la ArCuB producția „2 femei contemporane”, unde semnează și conceptul, și coregrafia și unde spectatorii o pot vedea pe scenă. Despre viața ei de artist independent, despre locul dansului contemporan în viața artistică de la noi, despre prejudecăți și nevoia de a le spulbera, despre locul și posibilitățile artei în lumea de azi am stat de vorbă cu Ioana Marchidan într-o zi toridă, în noul spațiu, pentru care își dorește un public din ce în ce mai numeros.”
„Am trimis un concept. Titlul acesta – Are we human or are we dancers? îl aveam de mult timp în cap. E după celebra piesă a celor de la The Killers, dar în contextul de acum se potrivește perfect. Făcând o documentare despre companie, am rugat-o pe Imola (*e vorba despre Marton Imola, director artistic al trupei M Studio) să-mi trimită spectacole … Compania îmi place foarte mult, sunt super muncitori și creativi. Am propus să fac ceva despre ei, despre vulnerabilitățile și fragilitatea lor, fricile lor, anxietățile lor (…) M-am gândit că, în general, artistul, și mai ales artistul de scenă, interpretează tot timpul un rol. El interpretează o anumită perioadă de timp, dar parcă niciodată nu sunt ancorați în prezent și niciodată parcă nu este vorba despre înșiși, despre omul respectiv, omul din spatele artistului.”
Ada Maria Ichim: revista Teatrul azi (print): Nr. 7-8, 2022