Sumar
Hamlet trăiește și moare printre noi. Alege, așa cum facem noi toți – sau nu. Hamlet se lovește – ca noi toți – de pereții cuștii, descoperă că e făcută din jumătăți de adevăr și din inerție și alege să schimbe lucrurile. Să cerceteze. Să înțeleagă. Moartea lui Hamlet înseamnă mult mai mult decât moartea unui om, înseamnă moartea unui principiu. În urma lui rămâne o lume de „constatatori”, incapabilă de acțiune, de transformare și, inevitabil, de evoluție. Este, în fond, un risc uriaș la care ne expunem în fiecare moment în care alegem să amânăm, să nu punem întrebări, să plasăm responsabilitatea în cu totul alt loc decât în noi înșine. În fiecare moment în care alegem să urmăm ideologii și lideri care propagă panica și răul. În fiecare moment în care alegem să depindem. Hamlet nu depinde de nimic. Nici măcar de timp. Distanța dintre spațiul interior al unui om liber și mediocritatea gregară este la fel de mare acum, ca și atunci. Un spirit înalt și o societate defectă nu pot – cum nu au putut și cum nu vor putea vreodată – coexista. Este o luptă inegală, dar necesară. Evoluția, șansa umanității se construiește pe aparenta înfrângere a tuturor acelor Hamlet pentru care adevărul, principiile și exercițiul libertății reduc compromisul și meschinăria la dimensiunea unui vârf de spadă.
Despre companie
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Timișoara s-a transformat în ultimii ani într-un centru teatral de anvergură internațională, orientat, în egală măsură, spre comunitate. Loc de întâlnire între oameni și între arte, Teatrul Național este un spațiu deschis, dedicat comunicării și un participant activ la definirea unei identități bazate pe valori autentice și pe profesionalism, ca voce distinctă și armonică în cultura europeană. Important punct de atracție culturală, cele trei săli de spectacole ale sale oferă spectacole de calitate pentru toate categoriile de public, din toate mediile sociale și încearcă să răspundă celor mai diverse preocupări. Dramaturgie clasică în lecturi contemporane, teatru de actualitate, spectacole de fuziune care mixează diferite forme de artă, spectacole pentru copii, toate acestea se regăsesc în programele și în spațiile de joc ale Teatrului Național. Teatrul Național din Timișoara este membru al rețelelor pan-europene European Theatre Convention și, prin festivalul pe care îl organizează, al European Festivals Association. În toate acțiunile sale, Teatrul Național din Timișoara dovedește faptul că este o instituție teatrală complexă, puternică, flexibilă, dinamică și care are capacitate de reziliență și adaptare.
Despre regizor
Ada Lupu Hausvater și-a început cariera în anul 1996, cu spectacolul Tigrul de Murray Schisgal, la Teatrul Odeon. În următorii ani, a montat peste 30 de spectacole, în teatre din București, Iași, Cluj, Ploiești, Chișinău, Piatra-Neamț, Reșița și în teatrul radiofonic.
Spectacolele pe care le creează – fie că se intitulează Hamlet, M… Butterfly, Anna Karenina, Trei surori, Copenhaga, Maria de Buenos Aires, Doi gentlemani din Verona, Casa de pe graniță sau O scrisoare pierdută – stau sub semnul evoluției, al construcției. Din 2005, ca director general al Teatrului Național din Timișoara, Ada Lupu Hausvater își asumă un construct managerial care, deși pune activitatea artistică în plan secund, se articulează în aceiași parametri care îi definesc constructul regizoral: sisteme alcătuite din structuri riguros funcționale și, în egală măsură, flexibile, orientate pe dimensiunea umană, care pun accentul pe individualitate, pe creativitate, pe inteligență, pe imaginație și pe comunicare. Ca regizor, ca manager de teatru și, de asemenea, în calitate de conferențiar universitar, Ada Lupu Hausvater practică un teatru viu, un teatru al schimbării pozitive, al evoluției, un teatru care implică deopotrivă individul și comunitatea.
