SPARGEREA

Sala I.D.Sîrbu

după Răzvan Petrescu

Dramatizare: Dragoş Alexandru Muşoiu

Regia: Dragoş Alexandru Muşoiu

Regia tehnică: George Dulămea

Scenografia: Andreea Simona Negrilă

Sufleor: Ramona Popa

Data premierei: 17 Ianuarie 2015

Durata: 90 min

Genul spectacolului: Comedie neagră

Sinopsis:

Spectacolul „Spargerea” este o comedie neagră condusă cu fantezie, în care personajele traversează situații grave, tratate în cheie comică, umorul macabru devenind ecoul dramatic al echivocului generalizat. Trei bărbați de vreo cincizeci de ani plănuiesc un jaf armat – cu măști ridicole – la o casă de schimb valutar.

Radu, medic psihiatru frustrat financiar, mai instabil chiar decât pacienții lui, le propune prietenilor, foști colegi de armată, toți intelectuali, să pună în aplicare spargerea. Conturând două dimensiuni spațio-temporale, scenele se derulează într-un feed-back alert al reconstituirii momentului jafului armat. Mărturiile tuturor personajelor implicate se succed cu repeziciune, fiecare relatând povestea jafului din propria perspectivă.

Prin scenă se perindă cei trei protagoniști (Radu, Cristi, Emil), soția psihiatrului (Corina), bolnavă de cancer, un puști de cartier (Aurel), mai lucid și mai realist decât toți trei, fermecat de soția medicului, nevestele acestora (Doina și Ioana), blazate într-o existență rutinată, frustrate sexual, casierița de la casa de schimb valutar (Anca) și concubinul ei (Gigi), bodyguard-ul casei de schimb.

În final, Corina este împușcată de Radu în momentul jafului, singura victimă a unei degringolade în care protagoniștii ratează tot, mai puțin dezastrul personal.

 

Cronici:

„Acest spectacol reușit, surprinde în primul rând prin apariția unui tânăr regizor – Dragoș Alexandru Mușoiu. Convinge pentru alegerea profesiei de regizor prin construcția inventivă și coerentă a unui spectacol apropiat ca stil de suprarealism, o comedie neagră cu rezonanță în actualitate. Speculează scenografia deosebită a colegei de generație Andreea Simona Negrilă și dezvoltă scenic acțiunea textului, cu suspans și miez satiric, ilustrată teatral ca în poveștile în benzi desenate din reviste. Dragoș Alexandru Mușoiu atrage atenția  după ce a fost desemnat drept câștigător al celei de a patra ediții a Concursului de proiecte pentru tineri regizori și scenografi, proiecte cu texte românești, inițiativă excelentă a Naționalului din Craiova.”

Ileana Lucaciu, blogul Spectator, 10 februarie 2015

 „Dramatizare după nuvela „Jaf armat” de Răzvan Petrescu, montarea lui Dragoş Alexandru Muşoiu încearcă trecerea spre un performance cotidian, conectat la real, cu un context social detaliat. (…) Contextualizarea culturală se suprapune celei sociale, Radu pare convins de puterea artei de a influenţa realitatea (şi aici sunt introduse titluri/ teme recurente în proza lui Răzvan Petrescu: Drumul spre înalta societate, tinerii furioşi ai lui John Osborne, muzica lui Rahmaninov). Şi ca într-un reality show/sit-com ce se desfăşoară pe scenă, decorurile minimale se schimbă rapid şi scenele se întretaie – monologul lui Radu, dialogul Radu-Cristi, speech-ul lui Aurel, intermezzo-ul casierei, explicaţiile panicate ale lui Emil, întâlnirea Aurel-Corina, pregătirea jafului, retragerile şi revenirile succesive (Emil, Aurel) şi reconstituirea jafului propriu-zis din perspective multiple. Şi pentru că e un jaf al intelectualilor, jocurile intertextuale sunt mai subtile ca jocurile cu măşti şi dincolo de referinţele livreşti (Martin Amis, Nabokov, Saul Bellow, Kant) sau cinematografice (Tarkovski, Sidney Lumet, Oliver Stone), cele muzicale acompaniază, punctează secvenţele-cheie şi, reluată obsedant, Rapsodia lui Rahmaninov pe variaţiunile lui Paganini (variaţiuni ce includ şi secvenţa Dies Irae din Messa da Requiem, construcţie liturgică funebră) expune motivaţia spargerii – dincolo de exasperarea lui Radu, de senzaţia <<că explodează>>, este boala Corinei, anxietatea, groaza nemărturisită a morţii.”

Daniela Firescu, Jocuri ale vârstei târzii, Ramuri, nr.2 / 2015  

 

„Povestea este construită după un model cunoscut deja, al relatărilor alternante şi concurente, surprinzătoare prin schimbarea vectorului, ale personajelor implicate. Dacă tot a fost vorba de provocarea referinţelor, urmărind spectacolul am avut în minte două filme ca model: unul autohton, Occident, al lui Cristian Mungiu, şi altul de departe, Amores Perros al lui Inarritu. Doar că Dragoş Alexandru Muşoiu se ţine departe atât de alternativa  plină de umor a lui Mungiu cât şi de cea dur-meditativă a mexicanului. La el, periodic, personajele, două câte două, după cum sunt alcătuite cuplurile lor de viaţă, vin la limita scenei, ca la un interviu, depănând o scurtă poveste, amintindu-mi o frumoasă reverenţă în faţa dragostei răzbătătoare prin timp, din When Harry Met Sally (…)Decorul creat de tânăra arhitectă Andreea Simona Negrilă, parte a acestui debut teatral, este funcţional, conexat viziunii regizorale şi oferă chiar mai mult, impactul estetic fiind resimţit şi dincolo de povestea creată de personaje. „

Marius Dobrin, Unde e ninsoarea de altădată?, revista SpectActor, nr… 2015

„Spargerea”, în regia lui Dragoș Alexandru Mușoiu, dramatizare de Dragoş Alexandru Muşoiu după nuvela Jaf armat semnată de scriitorul Răzvan Petrescu, a câştigat concursul de proiecte destinat tinerilor regizori şi scenografi, ediția a IV-a, 2014.

Calendar

Momentan acest spectacol nu este disponibil.