Andrei Pleșa
Andrei Pleșa
De: Arne Lygre
Regia artistică: Radu Afrim
Traducere: Carmen Vioreanu
Decor: Radu Afrim și Daniel Nae
Costume: Adelina Galiceanu
Coregrafie: Flavia Giurgiu
Univers sonor: Radu Afrim
Voce live & chitară: Andrei Pleșa
Lighting design: Radu Afrim și Ștefăniță Rezeanu
Butaforie: Daniel Nae și Alina Chervase
Sufleur: Adrian Țîrcă
Producător delegat: Claudia Gorun
Regia tehnică: Mihai Manea
Operatori lumini: Ștefăniță Rezeanu, Sorin Apetrei
Operator sunet: Emy Guran
Recuzită: Monica Dragomir, Edi Sărăcin, Nina Răducanu
Cabine: Mariana Săceanu, Mirela Ștefan, Lavinia Petec, Mirela Ungureanu
Machiaj: Minela Popa, Mihaela Guran
Mașiniști: Alin Stan, Nicolae Guran, Robert Deca, Mihai Naramzoiu, Nicușor Dumitrașcu, George Andrei, Cristian Ciuca, Marian Trașcă, Costinel Uncheșelu, Costică Șerban, Iulian Grecu, Costache Miu
Foto-Video: Florin Chirea
Fotografii: Albert Dobrin
Durată spectacol: 125 min. fără pauză
Premieră: 25 aprilie 2024
Limită de vârstă: 16+
Efecte speciale: mașină de fum
Îți amintești de noi
Claudiu Mihail – Tatăl
Romanița Ionescu – Mama
Andrei Pleșa – Fiul
Într-o casă izolată de pe malul mării, trăiește o familie aparent obișnuită – mama, tatăl și fiul lor, Marty. Însă, în această locuință, se ascund trecuturi și amintiri dureroase. Acțiunea piesei ne poartă prin timp și amintiri, în care limitele realității devin tot mai șterse.
Tu exiști
Alex Calangiu – Bărbatul
Vlad Udrescu – Învățătorul
Un bărbat trăiește o viață dublă, umbrită de un eveniment tragic. Piesa urmărește conflictele emoționale ale personajelor, care se zbat între vinovăție și disperare, încercând să găsească iertare și vindecare în fața propriilor greșeli.
Eu uit
Raluca Păun – Mama
Ramona Drăgulescu – Fiica
O mamă singură este vizitată în fiecare zi de fiica sa venită de departe. În pragul nebuniei și a disperării, mama este chinuită de regrete și de remușcările alegerilor ei. Într-o lume plină de amintiri, personajele se luptă să găsească alinare și consolare prin puterea memoriilor.
„M-aș grăbi puțin dacă aș spune că sunt trei spectacole în unul singur (pentru că aș putea la fel de bine să susțin că sunt), dacă Afrim nu le-ar fi cusut incredibil narativul cu unul dintre cele mai frumoase fire roșii din urzeala fascinantă a spectacularului, ce le-a legat fedeleș și le traversează teatral dramaticul, vizualul și acusticul (cum numai un mare creator știe să o facă) printr-o nouă descoperire, investită cu maximum de semnificații declamative: Andrei Pleșa. Râsetul de copil și vocea de înger care umple interstițialul fiecărui organ de simț amuțit de tragismele poveștilor (excelentă voce, încă îl mai țin în timpane după trei zile de la a doua vizionare a spectacolului, traversat acustic în memoria mea de prelucrările reușite vocal din același apel disperat de înțelegere a singurătății între răsăritul cu A-ha și scuturarea de boală cu Depeche Mode), din una și aceeași mare nevoie de dragoste a fiecăruia dintre noi, ce a căpătat dintr-o dată chipul candid al acestui tânăr actor, care interpretează ingenuu fiul în prima poveste și ne bântuie în chip de martor în celelalte două.” – Luciana Antohi, blog: Eu uit, tu exiști, el/ea își amintește: „TRILOGIA MEMORIEI”. Conjugarea verbelor neuitării în estuarul iubirii lui Radu Afrim.
29 aprilie, 2024
„Trilogia memoriei marchează debutul în scenografie (secțiunea decoruri) al lui Radu Afrim. La 55 de ani! Faimosul (e puțin & incomplet spus) regizor (idem) propune, alături de Daniel Nae, un spațiu de joc halucinant. Cei aproape 140 de spectatori sunt distribuiți pe gradene distribuite în trei tribune care formează, pe scena Sălii Amza Pellea, o potcoavă / un U. În mijloc, un râu cu ape tulburi. La stânga și la dreapta, pământ, stânci, stufăriș, câteva veioze cu picior înalt, o casă în miniatură, o chitară, un pick-up, un glob pământesc, un vinil, o minge de fotbal, o pereche de chei, alte obiecte. Parte din ele ajung în apă, altele sunt ascunse / dezgropate din țărână. În înalturi, reflectoare care, după caz, baleiază, focalizează, oferă intimitate, dezvăluie (lighting design: Radu Afrim și Ștefăniță Rezeanu). Din adâncurile uriașei scene craiovene, sosesc, la momente-cheie, valuri de fum ce cuprind totul”. (Mihai Brezeanu, (Non)-Sensuri giratorii – Trilogia memoriei și Părinți), Liternet, aprilie 2024
„În același timp, „Trilogia memoriei” e actorie dusă la inefabil, grație celor șapte fantastici Claudiu Mihail, Romaniţa Ionescu, Alex Calangiu, Vlad Udrescu, Raluca Păun, Ramona Drăgulescu, Mihai Andrei Pleșa. În coordonarea regizorului, secvențele de dragoste dintre personajele interpretate de Vlad Udrescu și de Alex Calangiu sunt cele mai puternice văzute pe scenele românești ale stagiunii, pendulând cu dezinvoltură între râs și tragedie fără să cadă în ridicol. Risc să compar mere cu pere, dar după ce i-am văzut recent pe Vlad Udrescu în „câine cu om. câine fără om” și pe Alex Calangiu în „Libertate”, am crezut că asistasem la niște piscuri personale. În „Trilogia memoriei”, împreună și separat, ambii le-au depășit lejer.” – Horia Ghibuțiu, „De văzut, de gândit de memorat”, Blog de ziarist, 28 aprilie 2024
Luni-Vineri: 11:00- 19:00
Sâmbătă: 12:00- 19:00
Duminică: închis