A douăsprezecea noapte

Singură, naufragiată și speriată, Viola ajunge într-o țară necunoscută, agățându-se de o singură speranță: că fratele ei, Sebastian, este încă în viață. Pentru a supraviețui, se deghizează și intră în slujba ducelui Orsino sub numele de Cezario, fără să știe că această alegere o va prinde într-un joc al inimilor din care nimeni nu iese neatins.

În Iliria, fiecare iubește pe cine nu trebuie: Orsino o iubește pe Olivia, Olivia se îndrăgostește de Cezario, iar Viola îl iubește, în tăcere, pe Orsino. În jurul lor, lumea nu e niciodată liniștită: Sir Toby, Sir Andrew și Maria trăiesc în ritmul farselor, Malvolio visează la o viață la care nu are acces, iar Feste vede totul fără să judece.

Iliria este o lume în care oamenii se ascund — în spatele măștilor, al orgoliilor sau al dorințelor lor — iar iubirea scoate la iveală exact ceea ce încearcă să ascundă. Uneori ne apropie, alteori ne rătăcește, dar întotdeauna ne expune.

Timpul curge tăcut peste toate acestea. Leagă, încurcă și, în cele din urmă, dezvăluie. Iar când măștile încep să cadă, rămâne doar întrebarea: cine suntem dincolo de ele?