ANOMALIA

Sinopsis

„Lumea modernă se schimbă într-un ritm alarmant. În ultimii ani suntem expuși la incert, neașteptat, necunoscut. În lumea anomaliilor, am fost forțați să părăsim zona noastră de confort și să ne adaptăm indiferent de situație.

Anomalia este un spectacol despre nouă persoane diferite în momente de criză și reacțiile lor la anomalii imprevizibile care le vor răscoli viața de zi cu zi. În acest spectacol atrăgător, muzical și poetic, fragmentele electronice sunt combinate cu melodii polifonice. Actorii dansează coregrafii dinamice în ritmul textului poetic inspirat de teatrul absurdului.

Aceasta este povestea universală a abilităților excepționale ale oamenilor de a se adapta în orice circumstanțe.” (Natasza Sołtanowicz)

Echipa de creație

Spectacolul Anomalia este creat la Naționalul craiovean de colectivul artistic polonez numit [in between] și înființat în 2017. Fondatorii sunt Natasza Sołtanowicz, Joanna Kowalska, Marianna Syska și Grzegorz Bieńko. Ei creează un teatru care provoacă convențiile bine stabilite, cu accent principal pe imagine și muzică. Limbajul metaforic și imaginarul poetic sunt mărcile lor remarcabile.

În textele lor poetice pentru scenă, grupul gravitează către subiecte precum identitatea umană în lumea incertă contemporană, percepția timpului și relația oamenilor cu mediul înconjurător. Sunt puternic inspirați de povești populare și diferite mituri.

[in between] produce spectacole atât în teatrele instituționale, cât și în afara scenei, dedicate copiiilor, adolescenților și adulților. Cea mai cunoscută reprezentație a lor, Weirdos, a fost prezentată în cadrul Festivalului OFF d’Avignon din Franța, a câștigat Marele Premiu la festivalul PRO-CONTRA de la Szczecin (Polonia) și Festivalul Internațional de Rețea Teatrală de la Craiova (România).

În viitor, ei plănuiesc să organizeze și spectacole de operă și concerte.

https://www.facebook.com/inbetweengroup

https://www.instagram.com/in_between_group

Cronici:

• Natasza Soltanowicz și grupul/colectivul artistic [in betwen] propun un teatru imersiv, o experiență ce permite spectatorilor să alcătuiască sensuri și semnificații. (…) Se întâmplă într-unul dintre cele mai controlate medii, cel corporatist, și angajații se comportă ca niște personaje, intră în scenă cu o crispare voioasă, toți interpretează un rol, își compun o identitate socială, interacțiunile lor nu au nimic spontan, sunt exersate, repetate și discursul pe care Șefa îl livrează este exemplar în această privință fiind performat/expus pe niveluri multiple: pentru subalterni, pentru sine, pentru plăcerea de a-și juca, de a exercita rolul de lider. Ramona Drăgulescu foarte exactă și foarte sigură prinde toate aceste nuanțe și dozează efectele comice spre deliciul publicului. (…)

Se întrupează o creatură misterioasă, apariție terifiantă, Anomalia. Imaginarul acustic creat de Monica Ardeleanu, vocea, amplitudinea și mai ales sonoritățile stranii, toate compun atmosfera de sfârșit-început de lume. E un sunet pur, o limbă necunoscută. (…) Decorul și costumele imaginate de Marianna Syska reflectă și completează procesul colaborativ: scenografie funcțională și mișcare fluidă, costumele neo-gotice ale Anomaliei și mai ales parada corpurilor noi, modificate, traducere vizuală a prefacerii, a adaptării.”

Daniela Firescu, Spre un nou model de umanitate: are we human or are we dancer?, revista Ramuri, nr. 12/2023, pag. 19

http://www.revistaramuri.ro/index.php?id=5920&editie=213

• „Anomalia, spectacol creat de regizoarea poloneză Natasza Sołtanowicz la Teatrul Național Craiova pentru că este o … anomalie. Un spectacol dement, fascinant de creativ și revigorant de bine jucat, cântat, dansat despre criza umană ca normă a prezentului și raportul dintre om, timp, tehnologie și informații. Spectacolul are un text lirico-absurd pentru 8 personaje corporatiste, un poem într-un limbaj dezintegrat, cu pasaje articulate de un personaj – metaforă, Anomalia (Monica Ardeleanu, excelentă prestația teatralo-muzicală), o formă de viață de expresie gotică. Anomalia locuiește în coșmarurile corporatiștilor obsedați de reguli și uniformizare. Scena cu criza corporatistă în jurul mesei are ca reper spectacolul lui Chrystal Pite, The Statement. Actorii joacă matematic, (…) în cadre pline de imaginație. Costumele sunt spectaculoase, includ măști SF (Marianna Syska).

Spațiul de joc este expozitiv, luminat nemilos, ca într-un birou, sau neliniștitor de întunecat, cu personaje fantastice care răsar de pretutindeni ca niște emoții diforme, excrescențe de teamă și anxietate, frica umană, criza sub asaltul informației și tehnologiei, viața sub presiunea lumii pe care noi înșine o construim.”

Oana Stoica, Ce am mai văzut la Festivalul Național de Teatru, Scena9,

7 nov. 2024 https://www.scena9.ro/article/spectacole-festivalul-national-de-teatru-final

• „Debutând cu o scenă în care mai mulţi angajaţi ai unei companii se întrunesc la o şedinţă pentru a găsi soluţii la situaţia creată, despre care nimeni nu ştie nimic, Anomalia ne confruntă cu un univers ionescian transpus în notă corporatistă. Ramona Drăgulescu parcurge cu extraordinară meticulozitate o partitură care îi scoate în evidenţă remarcabila capacitate de a transpune textul în subtilităţi, fie ele gestice, mimice şi oratorice. Am savurat momentul său cu fiecare cuvânt rostit.

(…) Frica, necunoscutul, inevitabilul, absurdul, neînţelesul. Toate sunt adunate în personajul ezoteric întruchipat de Monica Ardeleanu, care iese din coletul poştal ca dintr-o cutie a Pandorei, dezlănţuind haosul într-un strigăt hipnotic. (…)

Anomalia a fost o revelaţie. Un spectacol în care am văzut actorii Teatrului „Marin Sorescu” dăruiţi total unui experiment scenic curajos, controversat, abisal, dovedind că pot face orice, de la cântat, la coregrafie sau domesticit texte care nu se lasă uşor.”

Călătorie în abis. Anomalia, de Anda Simion, Cochilia Andei, 30 oct. 2023 https://cochiliaandei.wordpress.com/2023/10/30/calatorie-in-abis-anomalia/

• „… Anomalia, desfășurată pe un spațiu scenic în care se valorifică şi zidul de sus, tavanul, şi comicul, şi grotescul, e un spectacol construit atent, cu finețe – doar ea poate calibra forța – şi, dacă mi-e permis încă un cuvânt riscant, cu inimă. Asta am simțit în jocul actorilor (un Cătălin Miculeasa cu un fel de a privi pe care nu îl descoperisem până acum, o Petronela Zurba şi eterică şi precisă, o Ramona Drăgulescu încântătoare, un Nicolae Vicol surprinzător, comparativ cu rolurile în care l-am văzut până acum, un Cătălin Vieru admirabil şi el, la fel precum şi Iulia Colan, Ștefan Cepoi, Monica Ardeleanu și Costinela Ungureanu), în personajul colectiv pe care îl formează şi care-i prezent acolo constant…”
Mădălina Nica, Et in Anomalia ego, SpectActor nr.3/2023

• „Asta a reușit regizoarea poloneză Natasza Sołtanowicz, lidera unei echipe care a montat un spectacol frapant. Este un corolar de efecte tehnice, în principal, plus performanță actoricească și puțin text. Puse la un loc, dau un spectacol intens, cu atenție la detaliu, luminos, o cronică a lumii contemporane și a pericolelor care ne pasc. Filmul SF este luat ca verosimil, ironia nu lipsește, mai ales că sunt niște locuri comune: corporația, cadoul care trezește Răul, schema cu scăparea în munți, zombi & company, inevitabila vizită la psiholog, lupta cu tine însuți, abolirea timpului, reorganizarea lumii într-un cosmopolitism interplanetar și terapia prin artă.”
Ana Paraschivescu, Anomalia, SpectActor nr. 3/2023

• „Unul din principalele elemente ce au stat la baza spectacolului este timpul și relația noastră cu timpul. Nu doream să lansăm o teorie de-a gata, ci mai degrabă să încurajăm reflecție asupra a ceea ce înseamnă timpul pentru noi și felul în care ne influențează viața de zi cu zi. Ne interesează omul modern, care este un captiv al mișcării în sensul acelor de ceasornic. Omul a fost dintotdeauna sclavul timpului, dar probabil nu a fost niciodată nevoit să se piardă pe sine pentru a-i urma ritmul. Dar timpul este stabil, are o constantă. (…) De aceea această viziune a absenței ticăitului unui ceas, deși utopică, este superbă. Obiectivul meu nu era acela de a crea o nouă dimensiune temporală, ci de a crea spațiu într-o dimensiune existentă, binecunoscută, asupra căreia am putea avea control absolut .”
Natasza Sołtanowicz, interviu realizat de Nicolae Coande, SpectActor nr. 3/2023

• Natasza Soltanowicz și grupul/colectivul artistic [in betwen] propun un teatru imersiv, o experiență ce permite spectatorilor să alcătuiască sensuri și semnificații. (…) Se întâmplă într-unul dintre cele mai controlate medii, cel corporatist, și angajații se comportă ca niște personaje, intră în scenă cu o crispare voioasă, toți interpretează un rol, își compun o identitate socială, interacțiunile lor nu au nimic spontan, sunt exersate, repetate și discursul pe care Șefa îl livrează este exemplar în această privință fiind performat/expus pe niveluri multiple: pentru subalterni, pentru sine, pentru plăcerea de a-și juca, de a exercita rolul de lider. Ramona Drăgulescu foarte exactă și foarte sigură prinde toate aceste nuanțe și dozează efectele comice spre deliciul publicului. (…)

Se întrupează o creatură misterioasă, apariție terifiantă, Anomalia. Imaginarul acustic creat de Monica Ardeleanu, vocea, amplitudinea și mai ales sonoritățile stranii, toate compun atmosfera de sfârșit-început de lume. E un sunet pur, o limbă necunoscută. (…) Decorul și costumele imaginate de Marianna Syska reflectă și completează procesul colaborativ: scenografie funcțională și mișcare fluidă, costumele neo-gotice ale Anomaliei și mai ales parada corpurilor noi, modificate, traducere vizuală a prefacerii, a adaptării.”