Sinopsis
Băgău este o telefoniadă eroi-comică unică în felul său care se derulează de-a lungul a șapte zile, în epoca de confuzie și degringoladă în care a intrat România imediat după o revoluție în care au murit pentru libertate sute de tineri. Numai că, în capitalism, libertatea costă (și cere) bani. Andreea, eroina romanului scris de Ioana Bradea, intră în tură la linia de telefonie erotică unde lucrează, vineri seara, când tentațiile weekendului sunt mult mai aprinse. Fauna clienților care o apelează este diversă, se revarsă în cascade lexicale care fac din roman un bric-a-brac de senzații și deversări ale unor naturi erotice apoplectice. Satira, parodia cuplate la drama interioară a protagonistei mixează un vortex de stări și sentimente în care se regăsește o parte majoră a iluziei timpului pierdut în primii ani după căderea comunismului. Ceea ce pare scabros în primă audiție, însă, este de fapt efectul de ecorșeu și catarsis, surdina critică pe care autoarea o pune dizgrațiosului, diformului din viețile mărunte ale apelanților. O fată care crede în iubire și în darurile frumoase ale vieții înregistrează pentru noi horcăitul lumii așa cum este…
Considerat un roman-cult, versatil și inteligent scris, Băgău, autor Ioana Bradea, a apărut în anul 2004 la Editura EST, editură internațională condusă de Samuel Tastet, cunoscut în special pentru editarea romanelor lui Henry Miller.
Romanul, reeditat în 2020 la Editura Humanitas, dă glas unei voci ascunse, a feminității necenzurate, vocea interioară a tuturor femeilor părăsite, confuze și abandonate, aruncate în marasmul lumii post-comuniste. Un roman al destrămării și al tranziției către o lume în care diferența de gen este o teorie fină marcată de brutalitate și de confruntarea cu „demonii” societății capitaliste, dar, cu expresia unui critic literar, și cu „galeria inepuizabilă a bărbaților prinși în fantezii agresive și toxice”.
Nicolae Coande
„ Băgău e în primul rând un roman, după cum am mai zis, nu un text teatral. El nu trebuie citit atât de exigent-dramaturgic pentru că nu e asta. El e un roman despre cămările sufletului. Despre zațuri, despre neajunsuri, despre lucruri frumos ambalate, dar alterate, despre visuri, despre melancolii, despre neîmpliniri și iubiri împărtășite sau nu. Ca-n viață. Băgău despre asta e. Despre viață care palpită. Și atunci când vii să vezi Băgău, tre’ sa știi că nu vii să vezi în fața ta un fir de ață epic. Vii să vezi o poezie deocheată. Băgău e făcut din fragmente de senzații, din elipse, din incoerențe, fix ca un gând. Băgău chiar e precum un gând. Întrerupt, discursiv, secvențial. Dacă ai venit să vezi o poveste cu expozițiune, intrigă, desfășurare, punct culminant și deznodământ, tocmai ți-ai ratat două ore din viață.
Dacă ai venit să primești niște stări, să alternezi emoție cu zâmbet, cu întrebări, atunci e posibil să pleci cu ceva”.
Actrița Iulia Colan (interpreta personajului Andreea) „ Acest subiect tabu-Băgău” / LiterNet.ro
Cronici
„Romanul Ioanei Bradea mi-a părut mai dur decât dramatizarea lui. Aici a intervenit Cristina Giurgea, cu multă sensibilitate. A recreat o lume a femeilor, brutală ca limbaj și stil de viață nesănătos, dar delicată ca abordare a textului de bază. […]Andreea, eroina, reanimată de Iulia Colan, este o tânără studentă, îndrăgostită de Marius, (Claudiu Mihail) de care s-a despărțit, dar pe care nu-l poate uita. Suferința ei e profundă. Nu-și mai găsește locul nicăieri. […] Postura actriței este un amestec de ingenuitate, frondă și pesimism care o face să se apropie de public, să fie compătimită și înțeleasă.”
Ana Paraschivescu, „Nu mi-e frică de cuvinte”, SpectActor nr. 1/2023
„ Băgău, o adaptare după romanul Ioanei Bradea în regia Cristinei Giurgea, creează universul interior al Andreei, o tânără care lucrează la o linie telefonică erotică (anii ’90 – 2000) și suferă după despărțirea de un bărbat. Dar nici linia erotică, nici bărbatul nu par elemente tocmai stabile în realitatea obiectivă, ci parte dintr-o realitate subiectivă a Andreei. Zona în care spectacolul funcționează foarte bine este crearea unei ciocniri a singurătăților – de o parte, fetele de la linia erotică, cu istorii personale și medii de proveniență diferite, ceea ce face comunitatea eterogenă, fără să o coaguleze, și de cealaltă parte bărbații, o arhivă de singurătăți furioase, alienante, o masculinitate deprimantă, degradată mental și emoțional. Sunt două lumi care nu se întâlnesc fizic, deși există tentative de o parte, mereu refuzate de cealaltă. Universul sonor reflectă această diversitate în singurătate, de la Creep (Radiohead) la Of, viața mea a lui Costi Ioniță & Adrian Minune. Munca dură, care presupune dedublare și contact cu disperarea și/ sau agresivitatea celorlalți, le marchează pe fete, fiecare având propriul ei abis. Desigur, limbajul e pe măsura „muncii”, frust licențios, fără să îndulcească abrazivitatea mediului. E aici o performanță a Iuliei Colan în rolul Andreei pentru că partitura sa este complexă, cu multiple treceri bruște de la un epic agresiv la un liric monologat, pe care actrița le „coregrafiază” cu abilitate”.
Oana Stoica , „ Să vorbim despre Est. 6 spectacole în 5 zile la Piatra Neamț” /Scena9
„ Pregătindu-mă să scriu cronica spectacolului, am găsit pe LiterNet câteva rânduri despre Băgău, scrise de regretatul Alex Leo Șerban. Fostul redactor al Dilemei făcea observația critică în conformitate cu care Ioana Bradea intră prea iute în subiect, însă, din păcate, iese mult prea târziu. Slavă Domnului, defectul acesta nu se transferă în spectacolul craiovean. Care nu e nici prea lung și nici prea scurt. Este exact cât trebuie. Șerban spunea și că lectura romanului îi fusese recomandată cu entuziasm de Radu Cosașu care însă nutrea oarecare rezerve în privința finalului. Cristina Giurgea depășește cu bine și acest hop grație finalului în trepte, la concretizarea căruia contribuie actorii Raluca Păun, Claudiu Mihail și, firește, iarăși Iulia Colan. În fine, găsesc în fragmențelul recuperat de LiterNet, poate cea mai șocantă afirmație. Și anume că Băgău ar fi Vocea umană a Ioanei Bradea. Referința fiind la relativ binecunoscuta piesă a lui Cocteau. Atâta doar că nu atât cu Marius, fostul iubit, frumos, aventurier, afemeiat și încântat de sine al Andreei, fără cusur jucat de Claudiu Mihail, vorbește la telefon Andreea. Atât ea cât și colegele ei, angajate la o firmă de linie fierbinte, bine și diferențiat jucate de Edith Mag, Alina Mangra, Anca Maria Ilinca, Costinela Ungureanu și Raluca Păun conversează contra cost (doar 40.000 de lei vechi 30 de secunde), cu tot felul de Gigei, Corneli, Vasilici cărora le împrumută vocile lor actorii Ștefan Cepoi, George Albert Costea și Vlad Udrescu. ”
Mircea Morariu, „Voci și iluzii”/ contributors.ro
„ Montarea Cristinei Giurgea transferă mare parte din aceste atribute Andreei, personajul Iuliei Colan. Nu e vorbă, colegele ei de linie erotică (interpretate de Edith Mag, Monica Ardeleanu – care joacă alternativ cu Anca Maria Ilinca -, Alina Mangra și Costinela Ungureanu) și patroana stabilimentului (Raluca Păun) conturează cu farmec și vervă peisajul social în care lucrează Andreea, dar cumva esența acelui portret de epocă se găsește doar la eroina principală. Și nu e vorba doar de relațiile de familie cu fratele interpretat de Cătălin Vieru sau cu iubitul curat-imaginar-curat-real personificat de Claudiu Mihail. E vorba, mai ales, de o anume tristețe, de un soi de melancolie pe care Iulia Colan le strecoară ici și colo în interpretarea sa și cu care ceva din mine și, pesemne, și din alți spectatori rezonează mai mult decât ne-am închipui. ”
Mihai Brezeanu, „atunci. tristețea – Băgău la Festivalul de Teatru Piatra Neamț, 2023”/LiterNet.ro
