Băgău este o telefoniadă eroi-comică unică în felul său care se derulează de-a lungul a șapte zile, în epoca de confuzie și degringoladă în care a intrat România imediat după o revoluție în care au murit pentru libertate sute de tineri. Numai că, în capitalism, libertatea costă (și cere) bani. Andreea, eroina romanului scris de Ioana Bradea, intră în tură la linia de telefonie erotică unde lucrează, vineri seara, când tentațiile weekendului sunt mult mai aprinse. Fauna clienților care o apelează este diversă, se revarsă în cascade lexicale care fac din roman un bric-a-brac de senzații și deversări ale unor naturi erotice apoplectice. Satira, parodia cuplate la drama interioară a protagonistei mixează un vortex de stări și sentimente în care se regăsește o parte majoră a iluziei timpului pierdut în primii ani după căderea comunismului. Ceea ce pare scabros în primă audiție, însă, este de fapt efectul de ecorșeu și catarsis, surdina critică pe care autoarea o pune dizgrațiosului, diformului din viețile mărunte ale apelanților. O fată care crede în iubire și în darurile frumoase ale vieții înregistrează pentru noi horcăitul lumii așa cum este…
Considerat un roman-cult, versatil și inteligent scris, Băgău, autor Ioana Bradea, a apărut în anul 2004 la Editura EST, editură internațională condusă de Samuel Tastet, cunoscut în special pentru editarea romanelor lui Henry Miller.
Romanul, reeditat în 2020 la Editura Humanitas, dă glas unei voci ascunse, a feminității necenzurate, vocea interioară a tuturor femeilor părăsite, confuze și abandonate, aruncate în marasmul lumii post-comuniste. Un roman al destrămării și al tranziției către o lume în care diferența de gen este o teorie fină marcată de brutalitate și de confruntarea cu „demonii” societății capitaliste, dar, cu expresia unui critic literar, și cu „galeria inepuizabilă a bărbaților prinși în fantezii agresive și toxice”.
Nicolae Coande
„Romanul Ioanei Bradea mi-a părut mai dur decât dramatizarea lui. Aici a intervenit Cristina Giurgea, cu multă sensibilitate. A recreat o lume a femeilor, brutală ca limbaj și stil de viață nesănătos, dar delicată ca abordare a textului de bază. […]Andreea, eroina, reanimată de Iulia Colan, este o tânără studentă, îndrăgostită de Marius, (Claudiu Mihail) de care s-a despărțit, dar pe care nu-l poate uita. Suferința ei e profundă. Nu-și mai găsește locul nicăieri. […] Postura actriței este un amestec de ingenuitate, frondă și pesimism care o face să se apropie de public, să fie compătimită și înțeleasă.”
Ana Paraschivescu, „Nu mi-e frică de cuvinte”, SpectActor nr. 1/2023
