câine cu om. câine fără om

Sala „I.D. Sîrbu”

un spectacol pe texte de Lia Bugnar, Dan Coman, Simona Goşu, Maria Manolescu, Oana Pellea, Radu Tudoran și Radu Afrim

Regie, video și univers sonor: Radu Afrim

Scenografie: Irina Moscu

Coregrafie: Flavia Giurgiu

Efecte video & animație: Cristian Niculescu

Asistentă de regie: Claudia Gorun

Asistentă de scenografie: Gloria Bucătaru

Make-up: Minela Popa, Mihaela Guran

Design lumini: Dodu Ispas

video oameni și câini: Orlando Edward

Cu: Alex Calangiu, George Albert Costea, Ramona Drăgulescu, Romanița Ionescu, Iulia Lazăr, Geni Macsim, Alina Mangra, Claudiu Mihail, Cătălin-Mihai Miculeasa, Raluca Păun, Tamara Popescu, Vlad Udrescu, Costinela Ungureanu, Petronela Zurba, Adrian Tudor, Mihai Viță

Durata spectacolului:

Partea I - 1h 50 min

Pauza - 1h

Partea a II-a - 2h

Data premierei: 9 octombrie 2021

Cronici

„câine cu om. câine fără om” e un spectacol ce îţi amplifică toate sentimentele din cotloane, pe care prea rar le scoţi la lumină. După această întâlnire cu un personaj principal canin multiplicat în multe oglindiri ale umanităţii sale, te simţi mai puţin om, tu, cu toate meritele, manierele, procedurile tale inteligente şi gadgeturile care îţi ies din buzunare. Şi când ţi speli ruşinea odată cu mâinile şi faţa, îţi iei inima în dinţi şi clăbuceşti şi măcar câteva din straturile de piei sintetice pe care ţi le-ai lipit sârguincios peste simţiri şi nu îţi mai e atât de frică de visele, putinţele, neliniştile şi slăbiciunile tale.
Alina Epîngeac,

câine cu om. câine fără om are ceva din drumul prin / spre infern din Apocalypse Now. Infernul singurătăţii (umane), infernul disponibilităţii (canine) sfârşind însângerată. Poate că e un diagnostic prea dur, poate alţi spectatori au văzut altfel.

Nu e deloc un spectacol comod. Nici de privit, nici de jucat. Nu atât scenografia (Irina Moscu), discretă & justă, nici proiecţiile video sau animaţia (Cristian Niculescu), nici măcar pregnantul univers sonor (regizorul, desigur) induc senzaţiile de mai sus. E vorba, în prima rând, de text (stilul de a dramatiza al lui Afrim privilegiază enorm cuvintele, din nuvela originală, aproape nimic nu se taie, totul se rosteşte) şi, desigur, de interpretarea actoricească. Cândva fragil, Afrim e, în acest caz, neobişnuit de brutal.

Oricât de puternice imaginile cu câinii de la adăpostul craiovean îmbrăţişând actorii în fotografii proiectat pe peretele alb din adâncul spaţiului de joc în debutul spectacolului, oricât de impresionantă cadenţa paşilor bătrânului câine ce amuşinează lumina în episodul final, nimic nu egalează duritatea vorbelor, semnificaţia tăcerilor, caracterul intens abraziv al gesturilor (coregrafia: Flavia Giurgiu) şi vocilor actorilor.

Mihai Brezeanu, Liternet.ro

Calendar

13

NOV
ORA 16:00

câine cu om. câine fără om

04

DEC
ORA 16:00

câine cu om. câine fără om