Cântecul Vârstelor

Doină, doină, cântic dulce,
când te-aud nu m-aş mai duce!
Doină, doină, viers cu foc,
când răsuni, eu stau în loc!

Partea I – VÂRSTELE OMULUI- lirică populară
Partea a II-a – PE-UN PICIOR DE PLAI ( Vârstele umanității)- Miorița, Toma Alimoș, Meșterul Manole.

„Românul e născut poet. Înzestrat de natură cu o închipuire strălucită şi cu o inimă simţitoare, el îşi revarsă tainele sufletului în melodii armonioase şi în poezii improvizate.
De-l muncește dorul, de-l cuprinde veselia, de-l minunează vreo faptă măreaţă, el îşi cântă durerile şi mulţumirile, îşi cântă eroii, îşi cântă istoria şi astfel sufletul său e un izvor nesfârşit de frumoasă poezie.”- Vasile Alecsandri