ELEFANTUL DIN CAMERĂ SAU THE VIBRATOR PLAY

Sala Amza Pellea

Traducerea: Dragoş Alexandru Muşoiu

Regia: Dragoş Alexandru Muşoiu

Decor: Andreea Simona Negrilă

Costume: Elena Gheorghe

Muzica: Tibor Cári

Regia Tehnică: George Dulămea

Sufleor: Ramona Popa

Data premierei: 15 Martie 2017

Durata: 180 min. cu pauză

Genul spectacolului: Comedie neagră

**spectacol interzis publicului cu vârsta sub 18 ani

Sinopsis:

Într-un decor care amintește de cabinetul doctorului Caligari, personajele spectacolului „Elefantul din cameră sau The Vibrator Play” descoperă sensuri nebănuite în viața lor sentimentală… și nu numai. Doctorul Givings, autodeclarat om de știință, adorator al lui Thomas Alva Edison, experimentează în zona sexualității reprimate, prin impulsurile electrice ale unui aparat de el construit. Nimic altceva decât un vibrator care dă fiori doamnei Daldry, pacienta adusă de soțul ei, domnul Daldry, un bărbat cu principii conservatoare, care se trezește amorezat de soția doctorului. Doamna Daldry suferă de isterie, iar diagnosticul este pus rapid și eficient de doctorul Givings. Tratată cu vibratorul minune, fie de doctor, fie de asistenta acestuia, o femeie cu temperament… filozofic, dna Daldry redevine femeia pe care a cunoscut-o în tinerețe domnul Daldry, dar face un coup de foudre pentru vibrator și cere ședințe tot mai dese. Cu asemenea succese științifice, dl Givings își cam neglijează soția, dar își face timp să-i găsească fetiței sale o doică, întrucât doamna Givings nu are suficient lapte pentru a o hrăni. Doamna Givings își vede viața sortită eșecului: copilul ei este alăptat de altă femeie, iar doctorul e mai preocupat de invențiile sale decât de nevoile ei. Ca urmare, își face singură dreptate: intră în cabinetul soțului, spațiu sacrosanct și care i se refuzase până atunci, și descoperă… vibratorul. De aici și până la situațiile comice care se declanșează în cascadă nu mai este decât un pas. Pe care eroii spectacolului, cărora li se alătură Leo, artist „defect” tratat el însuși de dr Givings, îl fac cu nonșalanța unor marionete mânuite de un demiurg sarcastic. Zorii electricității și-au făcut frumos de cap!

Cronici:

„Este meritul regizorului Dragoș Alexandru Mușoiu de a fi transformat această piesă modestă într-un spectacol strălucitor. A avut ideea remarcabilă de a miza pe polifonia vocilor. A construit scene memorabile, ca aceea în care toate personajele se animă pe melodia marșului alla turca a lui Mozart. Cea mai originală intervenție a fost desființarea diferenței dintre pictură și model. Personajul Leo, după masajul rectal, recapătă pofta de a picta și își ia ca model pe negresa telurică, Elizabeth. O pictează ca madonă, dar nu pe pânză, ci chiar pe corpul ei, pe care-l ia în brațe ca și cum ar fi propriul lui tablou. Și faptul că negresa nu e neagră, ci este pictată cu negru, este unul interesant, aducând aminte de celebra madonă a lui Chris Ofili, care a stârnit scandal, fiind pictată parțial cu excremente de elefant. Este un mister cum o piesă fără anvergură poate fi pretextul unui spectacol asupra de măsură. Să nu încercăm să înțelegem, ci să ne bucurăm.”

Adrian Mihalache, SpectActor, nr 1/2017

 

“Premiera spectacolului „Elefantul din cameră” sau „Vibrator play” de Sarah Ruhl de la Teatrul Naţional din Craiova e un bun prilej de a reevalua potenţialul artistic şi managerial al teatrului din Bănie pe cale de a se reinventa. Sarah Ruhl, autoare americană de teatru premiată cu Pulitzer şi Tony nu e un nume frecvent pe afişele româneşti. Nici Dragoş Alexandru Muşoiu n-a atins faza consacrării după un debut remarcabil pe aceeaşi scenă (Spargerea). Alegând piesa cu titlul original In the next room sau Vibrator play, rebotezată Elefantul din cameră, tânărul regizor mai face un pas spre definirea preocupărilor sale în direcţia unui teatru de artă cu miză intelectuală, estetizant în sensul bun al cuvântului datorită consistenţei stilistice a demersurilor sale (…)

Distribuţia susţine cu brio acest spectacol interesant din toate punctele de vedere. Claudiu Beonţ în rolul doctorului, un fel de Faust pomădat de muzeu, jonglează inteligent cu realitatea şi fantasticul condiţiei sale creând un personaj a cărui butaforie e demascată cu efect în finalul în care îşi scoate demonstrativ peruca pentru a se arunca gol în braţele nevestei. Cerasela Iosifescu adoptă cu tâlc un comportament afectat (se mişcă şi vorbeste ca o marionetă) semn că soaţa doctorului suportă prima efectele alterării condiţiei ei de femeie. Actriţa realizează aici o frumoasă creaţie. Celorlalte personaje regizorul le atribuie măşti caricaturale pe care interpreţii le personalizează prin capacitatea demonstrată şi alteori de a anima în scenă fantoşe în cazul Iuliei Lazăr-Bleonţ, doamna îndrăgostită de vibrator, al tânărului înzestrat cu farmec juvenil Vlad Udrescu, pitoresc în rolul unui pictor închipuit disputat de femeile amputate sentimental. Apariţii de referinţă realizează şi Ramona Drăgulescu în rolul fără vorbe al doicii, Angel Rababoc interpretând din atitudini emfatice un personaj salonard inconsistent, Alina Mangra, ciudata asistentă a doctorului care contribuie la ducerea în derizoriu a procedeului „ştiinţific‟ (mai puţin frecvenţa şi exagerările realiste în privinţa folosirii vibratorului).”

Doina Papp, Între tehnologie și natură, Adevărul.ro, 28 martie 2017

 

Dragoş Alexandru Muşoiu are meritul de a fi adresat o provocare publicului din Bănie, făcându-i cunoscut un text mai îndrăzneţ, mai neconformist al unei tinere scriitoare de teatru. Care, după propria mărturisire, reprodusă în caietul de sală al spectacolului (caiet redactat de Nicolae Coande), s-a inspirat în scrierea piesei In the Next Room or The Vibrator Play din fapte aievea petrecute în secolul al XIX-lea. Al doilea merit considerabil al lui Dragoş- Alexandru Muşoiu e acela de a fi alcătuit ceea ce se cheamă o distribuţie fără cusur. Sau pe aproape. Au evoluţii exemplare, în cadrele regizorale fixate, Cerasela Iosifescu (doamna Givings), pe care iar o regăsesc în mare formă, Claudiu Bleonţ (domnul Givings) mai disciplinat şi mai aplicat pe rol decât oricând în ultimii ani, Iulia Lazăr (remarcabilă, în primul rând, prin mimică, cu ştiinţă în Doamna Daldry), Angel Rababoc ( lăudabil prin suprateatralitatea imprimată compunerii rolului domnului Daldry), Vlad Udrescu (expansiv, devorator de spaţii în Leo), Ramona Drăgulescu (Elizabeth) şi Alina Mangra (Annie). În fine, nu pot să nu remarc creditul pe care noua conducere a Teatrului Naţional Marin Sorescu din Craiova (director general – Alexandru Boureanu, director artistic – Vlad Drăgulescu) îl acordă regizorilor tineri. Numai în această stagiune am văzut aici trei montări care merită luate în seamă semnate de Alexandru Istudor (Cealaltă ţară), Andrei Măjeri (Nunta însângerată) şi acum Dragoş-Alexandru Muşoiu. La mai multe!

Mircea Morariu, Elogiul electricităţii, Adevărul.ro, 24 martie 2017

 „Tânărul – și promițătorul, trebuie spus – regizor a apelat inteligent la diverse mecanisme comice în spectacolul său, care are o unitate notabilă, în ciuda multiplelor maniere de joc sau de semnificație abordate. Există de-a lungul reprezentației elemente/momente de ostentativă teatralitate, altele de mecanicism absurd, melodramatice etc… In the Next Room e un spectacol bine făcut, dincolo de micile sale defecte – toate corectabile. O comedie dezlănțuită cu subiect savuros, sub canavaua căreia se ascunde o mică dramă. Un pariu câștigat al lui Dragoș Mușoiu și un nou prilej de virtuozitate actoricească pentru actorii craioveni.”

Claudiu Groza, Din zorii feminismului: o poveste despre feminitate, Tribuna, 1-15 aprilie 2017

 

„Aşa cum Sarah Ruhl s-a aplecat asupra unui subiect încă tabuizat, Dragoş Muşoiu are meritul de a instala naturaleţea orgasmului într-un spectacol care include spectatorii în poveste. Este fascinant cum o imersiune în finalul de veac XIX este percepută ca o recunoaştere publică a unui adevăr pe care, oficial, nu îndrăznea nimeni să şi-l asume…

Claudiu Bleonţ e foarte convingător când îşi reproşează a fi amestecat planurile. Pe de altă parte povestea familiei Givings, o reţetă de succes în interpretarea celor doi mari actori, pune pe tapet un alt strat ideatic al piesei: cum ne alegem perechile în viaţă? Cerasela Iosifescu, cu cel mai omogen, în altitudine, joc din spectacol, face o perfectă descriere a soţilor şi subliniază întrebarea de mai sus.”

Marius Dobrin, Liniile neterminate ale firilor omeneşti, SpectActor, nr. 1/2017

Calendar

Momentan acest spectacol nu este disponibil.