Gândește-te la Africa

Sinopsis

În timp ce de mai bine de patruzeci de ani Amélia și fiul ei mai mare Arthur au trăit în propriul lor univers, intruziunea gemenilor destabilizează echilibrul familiei. Această dublă vizită neobișnuită – gemenii venind, de regulă, separat – reușește să stârnească suspiciunile mamei, care bănuiește că trebuie să existe un interes la mijloc. Își exprimă această îngrijorare fără ca fiul cel mare să îi dea prea mare atenție.

Selecție fragm. cronici Gândește-te la Africa

• „Textul este cehovian în fibra sa. Trimiterea către Livada de vișini se impune vizibil. Și nu doar pentru subiectul vânzării unui teren (…) Într-un fel, prin textul ales, prin montare, Alexandru Boureanu aduce publicul, în special pe cel tânăr, în postura de a descoperi că lumea nu începe cu nicio generație, că ‘Livada’ este disputată cu argumente, și într-un sens și în altul, dar, mai ales, că, mai presus de orice ideologie, viața fiecăruia se scrie în cele mai neașteptate feluri. Mizând pe procedeul lui Dryland, Boureanu țese o pânză amăgitoare. (…) Finalul spectacolului, ca în antichitatea cu zei, tulbură totul, răvășește ce fusese construit ca într-un joc de cuburi.(…)

Mirela Cioabă iese la rampă, cu o demnitate bine exprimată (inclusiv unbearable lightness of being), pentru cutremurătoarele confesiuni, gradate ca-n mitologie, față de receptorii greu de dislocat. Păsările invocate în piesă, al căror sunet ar fi fost de auzit, sporadic, amintind pescărușul cehovian, vestesc drama originară. Thanatos și Eros, în noaptea de după catafalc, cu mamă și fiu. Gordon Dryland propune un inedit caz într-o vastă istorie a incestului, de la Levitic până la contemporanul său, Louis Malle, cu filmul ‘Le Souffle au coeur’, pecetluit ca o taină a unui moment nerepetat și închis într-o memorie.

Alexandru Boureanu își continuă programul dedicat publicului, acum cu o dramă profundă, originală și remanentă.

(Marius Dobrin, Mama Africa / SpectActor, nr.1/2021, p.23)

• „Am remarcat intransigența aceasta (care nu este deloc moralizatoare, morală etc., este pur și simplu estetică) în majoritatea (să nu zic în toate) spectacolelor lui Alexandru Boureanu – comedii, drame, tragedii. În orice text, sapă până găsește ireductibilul demonic, nimbul acela din care începe povestea. (…) Spectacolul este construit pe umerii, în jurul, în tonalitatea Mirelei Cioabă, fără ca acest lucru să însemne că celelalte personaje se diluează. Povestea se țese din trăirile unei mame, ale unei femei care își pune toate speranțele în puterea originarului, a vieții în stare pură, neatinsă de legile și pretențiile omenescului. Iar suflul copleșitor al Mirelei Cioabă propulsează personajul în rândul iconurilor dramaturgice contemporane. Și aici a intervenit virtuozitatea lui Alexandru Boureanu care a înțeles și a urmat personalitatea artistică a Mirelei Cioabă.

Personalitățile artistice se echilibrează și se unesc într-o viguroasă, dar armonioasă pledoarie pentru empatie, pentru milă. Cei patru membri ai familiei, peste care dă buzna lumea, ridicolă și epatantă, în interpretarea lipsită de echivoc a Ralucăi Păun, își caută răspunsuri la o inexplicabilă, continuă și irepresibilă flămânzire. Gemenii împărtășesc drama unei continue ieșiri din sine, din matrice: o respingere a celui care i-a crescut, o expulzare în internate, (re)constituire a unor familii proprii pe care le părăsesc în diverse moduri. Costinela Ungureanu își acceptă masca unei feminități epatante, vulgare, lăsând totuși când și când, discret, controlat, intuiția unor energii care nu au de-a face cu flămânzirea, ci cu moartea. Claudiu Mihail aduce în personaj ceva din umanitatea imanentă a lui Abel, din pacifismul domestic masculin și construiește un Robert Selby, care ar putea întoarce spatele lumii (moderne, sociale, dominatoare, devastatoare, necruțătoare) pentru reconectarea la esențele începuturilor. Versatilitatea lui Nicolae Poghirc este încă o dată pusă în valoare – este deopotrivă purtătorul anatemei, al dăruirii de sine necondiționate, până la dispariție, sursa unei iubiri pentru care mama sa vrea să întoarcă lumea la începuturile ei.”

Xenia Negrea, De la milă la dezgust nu-i decât o replică/ Opt motive – nr. 57 / 29 martie, 2021 https://optmotive.ro/2021/57/art7/index.html