Gertrude. Strigătul

Sinopsis

Gertrude.Strigătul este o tragedie clasică devenită o meditație asupra sexualității și a puterii, o explorare a dorințelor umane cele mai ascunse. Rescrierea radicală a Hamlet-ului, concentrată pe figura feminină a Gertrudei, lasă valorile tradiționale să se prăbușească sub greutatea propriilor excese. Gertrude nu mai este doar mama lui Hamlet sau văduva regelui sau soția lui Claudius, ea este marcată de strigătul propriei suferințe și plăceri, o obsesie politică și erotică, o voce între agonie și extaz. Vedem o Gertrude care nu mai are nimic de ascuns. Însă pe Hamlet, fiul torturat de o moralitate extremă, strigătul ei îl sfâșie între iubirea și ura față de propria mamă. În jurul acestui strigăt – simbol al impulsurilor încătușate – gravitează toate personajele. Devine centrul unui univers teatral în care tensiunile se nasc din lupta între ce se poate cunoaște și ceea ce scapă înțelegerii.

Howard Barker este un dramaturg de renume internațional, ale cărui prime piese au fost jucate la Royal Court și de Royal Shakespeare Company. Din 1992, lucrările sale sunt prezentate de propria sa companie, The Wrestling School. Teatrul lui Barker se caracterizează prin forma sa poetică, non-naturalistă și construiește lumi ale contradicției, suferinței și pasiunii sexuale. Barker este, de asemenea, poet și teoretician al teatrului, iar „Teatrul Catastrofei” propus de el definește o nouă formă de tragedie pentru timpurile noastre.

Denisa Hălăngău este regizoare de teatru, absolventă a Facultății de Teatru și Film, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, în anul 2023. Încă de la primele spectacole și-a manifestat interesul pentru explorarea unor forme de expresie artistică esențializate, epurate de orice exces și, în același timp, capabile să-i ofere spectatorului un spațiu pentru propria imaginatie. Caută să deplaseze accentul de pe text pe partitura emoțională extrasă din acesta, de pe psihologie și monolog interior pe limbajul corporal, pe elementele acustice și vizuale. Actorul este punctul central al construcției regizorale, iar partiturile interpretative sunt duse la un nivel crescut de intensitate prin transformarea dramatismului încapsulat în text într-o experiență generată cu ajutorul ritmului, corpurilor și spațiilor.

În perioada studiilor a abordat texte și stiluri diverse, experimentând cu consecvență pe direcția esențializării discursului scenic, în spectacole ca: Stitching de Anthony Neilson (2021),  Medeea, dupa Euripide (2022), Hedda Gabler de Henrik Ibsen (2022), Richard III de William Shakespeare (2023), 4:48 Psihoză de Sarah Kane (2023), Demoni de Lars Norén (2024). A participat cu spectacolele sale la Sunlight International Theater Festival, Timișoara (2022); Festivalul Internațional al Academiilor de Teatru – Dionysus, organizat de Academia de Artă și Cultură din Osijek, Croatia (2023); Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (2023); Festivalul Internațional al Tinerilor Regizori – THEATER NETWORKING TALENTS, Craiova (2023); Festivalul Internațional Shakespeare, Craiova (2024).

„Gertrude. Strigătul aduce un text asemănător cu Hamletmachine de Heiner Müller, o reimaginare analitică a tragediei shakespeariene Hamlet într-un discurs politic. Textul lui Howard Barker o pune în centru pe Gertrude ca o nimfomană extrem de atractivă și care își folosește sexualitatea pentru a domina politic. Gertrude (Romanița Ionescu) este o femeie matură (aproximativ 45 ani), care își instrumentează politic corpul, are un apetit crescut și nu doar sexual – emite sunete mortale, ca sirenele, strigătul ei în momentele erotice este un cataclism cosmic precum Țipătul lui Munch. (…) Comandă asasinate și generează altele, chiar dacă nu le ordonă direct, este o femeie mortală ca o Meduză. (…) Este un text antipatriarhal: aceste femei, care se conectează în sfera ratării maternității (Gertrude își ucide, voit sau accidental, ambii copii, Ragusa nu reușește să își securizeze copilul, Isola se coalizează cu Gertrude, în ciuda faptului că aceasta i-a ucis fiii și nepoții), sînt rezultatele unui mediu patriarhal, iar devierea criminală a lui Gertrude vine într-un context în care ea putea fi doar victimă sau agresor. Deși alege să ucidă ca să răzbească în lumea bărbaților, Gertrude nu reușește să păstreze puterea, pe care o pierde tot în favoarea unui bărbat.”

Oana Stoica, Revoluții și crime, Dilema / 18 dec. 2024
https://www.dilema.ro/arte-performative/revolutii-si-crime

„Cu  Strigătul, pe lângă revizitarea clasicilor, Howard Barker reconstruieşte, reinventează un personaj secundar, îi explorează dimensiunea tragică şi dimensiunea negativă, acceptarea şi asumarea cruzimii, atrocităţilor. Destabilizarea structurii iniţiale a centrului care se produce prin substituirea lui Hamlet cu Gertrude este marcată pe scenă prin platforma rotativă ce urcă, coboară şi doboară personajele. (…)

Denisa Hălăngău foloseşte corpul gol conform esteticii lui Howard Barker. Nuditatea determină o examinare a identităţii personajelor, a limitelor acestora, vulnerabilitate, apropierea/ posibilitatea morţii pentru rege, în schimb, pentru Gertrude, dezgolirea e un act de putere şi apoi de seducţie. Şi în prima situaţie catastrofă – otrăvirea regelui –, şi în a doua, uciderea lui Hamlet, Gertrude se dezbracă, denudarea ca recunoaştere a intenţiilor, acţiune ce presupune o presiune suplimentară în jocul actorilor, şi Romaniţa Ionescu are forţă, curaj şi experienţă, şi toate se combină într-un joc cu accent pe energiile emoţionale, o devoalare fizică şi emoţională care este susţinută şi de partenerii de scenă, Ştefan Cepoi (Claudius) şi Marian Politic (ducele de Mecklenberg). (…) Cascan, impecabil Angel Rababoc, mai mult decât un servitor, un fel de factotum, protector, singurul care o înţelege, e un connaisseur al strigătului, dar şi un remarcabil raisonneur, care înţelege situaţia catastrofă şi sugerează cea mai drastică soluţie, moartea lui Hamlet. (…)

Gertrude. Strigătul este un spectacol provocare pentru toţi cei implicaţi, regizor, actori, spectatori şi, dincolo de inconsistenţa finală, rezistă prin prezenţa formidabilă a Romaniţei Ionescu într-un remarcabil „explicit body performance”.

Daniela Firescu, Theatre of catastrophe: dorinţă, denudare şi moarte, Ramuri, febr. 2025 http://www.revistaramuri.ro/index.php?id=6292&editie=227