Iona

Iona, tragedie în patru tablouri de Marin Sorescu, este opera despre care autorul său afirma: „Îmi vine pe limbă să spun că Iona sunt eu… Iona este omul în condiţia lui umană, în faţa vieţii şi în faţa morţii.” Piesa s-a bucurat, de-a lungul timpului, de un mare succes, atât în țară unde a fost regizată de nume celebre ca Andrei Şerban sau Radu Penciulescu, cât și pe plan internaţional, fiind montată pe scene din Franţa, Finlanda, Italia, Polonia, Statele Unite, Elveţia etc.

Spectacolul conceput și interpretat de Ilie Gheorghe a fost pus în scenă la Naționalul craiovean în stagiunea 1994-1995 și a înregistrat de atunci numeroase turnee, fiind adus în faţa a mii de spectatori din întreaga ţară, dar şi din străinătate. El a fost prezentat la Singapore în 1995, la Stockholm în 1997 şi la Rakvere, în Estonia, în 1998. În 1995, Ilie Gheorghe a obţinut Premiul criticii Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – secţia română, pentru cel mai bun actor al anului 1994, pentru rolul Iona din Iona de Marin Sorescu.

După premiera monodramei, Marin Sorescu declara: „Sunt un vechi admirator al actorului Ilie Gheorghe. În Iona el a făcut un spectacol extraordinar. Cred că-i cel mai frumos spectacol cu Iona care s-a realizat până acum.” După mai bine de douăzeci de ani de la premieră, spectacolul, apreciat chiar de autorul piesei la superlativ, se reia pe scena craioveană, în stagiunea 2016-2017.

Cronici

„Într-o sală arhiplină, la Teatrul Naţional din Cluj s-a jucat Iona, un text excepţional şi un one-man-show remarcabil susţinut de actorul Ilie Gheorghe (…). O demonstraţie de actorie, în forţă şi plină de nuanţe, în care am redescoperit puterea cuvântului şi felul dumnezeiesc de rostire, de emisie, de rostogolire pe scenă. (…) Iona stă la taifas cu lumea, cu el. Filosofează profund, într-un limbaj poetic aparent simplu, parodic, hâtru, cu efect uneori comic nâscând practic frica. Frica de viaţă? Frica de moarte? (…) În spectacolul lui Ilie Gheorghe, Iona ’dialoghează’ cu propriul schelet ca semn pentru moarte. Cu înţelegere şi cu umor negru. (…) Recitalul lui Ilie Gheorghe a pus deopotrivă în valoare arta actorului şi geniul dramaturgului Marin Sorescu. Impecabil. Energia textului şi cea a actorului păreau, deopotrivă, inepuizabile. (…) Ilie Gheorghe s-a identificat cu Iona. Ca şi Sorescu.”

Marina Constantinescu, România literară, decembrie, 1996

„Din întuneric, dintr-o găoace de oase enorme, se ridică o făptură omenească, luminată de o rază enigmatică. E ca o naştere dintr-un ou cosmic. Această fiinţă care ne vorbeşte are o rădăcină arhetipală şi deci o generalitate de simbol. E Omul ce se va confrunta cu condiţia sa existenţială. În acelaşi timp, este o creatură mitică, numele şi întâmplările sale extraordinare vin din Vechiul Testament. (…) Iona constată, cu uimire, că nimeni nu e liber şi stăpân pe el însuşi cu desăvârşire. Şi că adevărul, libertatea, lepădarea de sine nu pot fi găsite până la capăt, decât prin sacrificiul suprem al omului. (…) În concepţia actorului de clasă înaltă care e Ilie Gheorghe, ipostazele eroului din această monodramă – ce a cucerit mai multe scene ale lumii şi azi are două reprezentări concomitente, la noi, la Timişoara şi Craiova – au fost sensibilizate. El valorează fin, deopotrivă cu vigoare în afirmări, cu lirism viril şi accentuări meşteşugite, aspectele contingente şi cele transcendente în raport cu realul. Dă substanţă dramei ontologice. (…) Tensiunea de idei şi teatralitatea atât de studiată a montării, valoarea interpretării unice şi anvergura punerii în scenă constituie datele unei biruinţe artistice a Teatrului Naţional din Craiova.”

Valentin Silvestru, Rampa, nr. 21, 1995

„Ilie Gheorghe s-a afirmat de mult ca vârf al generaţiei sale. De data aceasta, prin Iona, a zugrăvit una din cele mai suculente pânze artistice ale sale.”

Marian Popescu, România literară, ianuarie, 1997

„Cuvântul-rege şi-a câştigat locul în scenă la spectacolul conceput şi interpretat de actorul craiovean Ilie Gheorghe, care, îmbătat de textul lui Marin Sorescu, Iona, cu o dicţiune impecabilă susţinută de capacitatea de a transforma cuvântul în stare şi a da suport ideii, a oferit publicului un spectacol (aplaudat la nesfârşit) de şcoală tradiţională şi rezistenţă de teatru, necesar de inclus totdeauna între dezideratele teatrelor naţionale.”

Florica Ichim, România liberă, decembrie, 1996

„Un spectacol bogat, rafinat, orchestrat, conceput şi jucat de Ilie Gheorghe, un adevărat ’lăcaş de stat cu capul în mâini, în mijlocul sufletului’.”

Natalia Stancu, Curierul naţional, martie 1995

„Prin glasul lui Ilie Gheorghe, cristalin, puternic ca un clopot, cuvintele soresciene devin ’fiinţe vii’. Supleţea de felină a interpretului, vitalitatea jocului său fac ca prăbuşirea eroului în noaptea morţii să fie dramatică”

Ludmila Patlanjoglu, Exclusiv magazin, februarie 1995

„Aşa cum a ştiut să îşi tragă sevele din veşnicia satului natal şi să revină cu religiozitate acolo unde găseşte tăria ancestrală de a o lua mereu de la capăt, în cele mai de răstrişte dar şi în cele mai fericite clipe, tot astfel marele actor a rămas credincios teatrului craiovean, indiferent de celebritatea obţinută în timp pe toate meridianele globului, indiferent de tentaţiile ivite pe parcurs, indiferent de notorietatea regizorilor cu care a lucrat. Ilie Gheorghe este un arbore de esenţă tare cu rădăcinile adânc fixate în spiritualitatea românească şi cu ramurile întinse avid spre cultura universală.”