Ivanov

Sinopsis

Ivanov (1887) surprinde criza morală și existențială a lui Nikolai Ivanov, un tânăr moșier copleșit de datorii, blocat într-o apatie lucidă, asemenea unui Hamlet provincial. Cândva idealist, el devine conștient de eșecul propriei vieți, dar e incapabil să acționeze sau să-și mai găsească un sens în viață. Căsnicia cu Anna Petrovna, grav bolnavă, se destramă pe fondul indiferenței lui Ivanov față de suferința ei. Într-o atmosferă de provincialism sufocant, zvonuri și ipocrizie, Ivanov caută zadarnic pofta de viață în atracția față de tânăra Sașa. Nici promisiunea unei noi iubiri, nici suferința soției nu îl animă, pentru că adevărata sursă a rătăcirii sale nu se află în împrejurări, ci în propriul spirit epuizat.

Cuvântul regizorului

„Am lucrat prima oară pe textul Ivanov când eram la Masterul de Regie de la Paris pentru că încă de atunci mă intriga drama acestui om și raportarea sa la cei din jurul său, dar s-a întâmplat să montez această piesă abia acum, când am ajuns la vârsta personajului titular.

Vulnerabilitatea lui Ivanov cât și forța autodistrugerii îmi sunt trăiri cunoscute și mă regăsesc în comportamentul său naiv și pasional în același timp. Dorința sa de a se autodepăși, neasumarea iubirii cât și lupta cu propriul demon interior îl împiedică să fie lucid, responsabil, conștient. Ivanov este un « nebun », dar ce înseamnă să fii normal în lumea în care trăim?

Într-o eră a psihologiei de Instagram și a individualismului care ucide orice formă de apartenență, într-o permanentă strategie spre o viață « echilibrată », Ivanovul de azi este sufocat de așteptările și satisfacerea nevoilor celorlalți.

Ivanov nu e un erou. Este un exclus prin definiție, el nu corespunde tiparelor, e un marginalizat emoțional pentru că încă mai crede în plăcerea misterioasă a vieții de a trăi clipa. E, totodată, un alintat și o victimă a propriei existențe, dar și, paradoxal, un călău al celor pentru care simte dragoste carnală, spirituală, familială. Ivanov este o creatură, un suflet zbuciumat de propriile frici și de fantomele trecutului.

În continuitatea căutărilor mele formale actuale, la intersecția dintre teatru și film, și în ambiguitatea expunerii realității între adevăr și ficțiune, am explorat, împreună cu echipa mea de creație și cu actorii și actrițele trupei naționalului craiovean, un concept al deconstrucției dramatice, care să zdruncine mecanismele atât actoricești, cât și tehnice ale unei teatralități clasice.”

Eugen Jebeleanu

„Procesul particularizării lui Ivanov este cel mai riscant și Vlad Udrescu riscă tot, e radical și ofensiv, vulnerabil și cinic. E antierou sau este un monstru? cum declara într-un interviu recent Eugen Jebeleanu. Și una și alta, dar mai ales e un personaj in progess, în de/construcție, el e din familia oamenilor buni care nu pot face bine ai lui Cehov, despre care vorbea Nabokov. E un exces de luciditate în Ivanov, și camera de filmat permite o expansiune în captarea momentelor de (auto)demascare. În actul al doilea, Sașa ia camera și înregistrează spovedania rușinii, este un moment complet, intensitatea cu care Monica Ardeleanu Andone, personajul sonor al spectacolului imaginat de Rémi Billardon, interpretează Imaginer l’ Amour, și dansul lui Ivanov, frumusețe fără sfârșit, năluca unei iubiri, zbor seducător care se termină brusc, viața nouă e doar un vis, și dezvrăjirea este completă, Ivanov e mai aproape de autoderiziune decât de autoiluzionare.”

Daniela Firescu, Ivanov, comedia absurdă, revista Ramuri, nr. 11/2025, pag.15

„Ivanov este prima colaborare a regizorului Jebeleanu cu o trupă antrenată, experimentată, cu identități clare, cu actori importanți, cu roluri vizibile, cu premii, aflați într-un context al întâlnirilor cu regizori care te transformă. Dacă ar fi să-i numesc doar pe Declan Donnellan și Radu Afrim. Protagonistul montării este actorul Vlad Udrescu. Un Hamlet al generației sale și al acestui timp. Un actor pe care Declan Donnellan a mizat structura unui întreg demers estetic. Pe Ivanov, Jebeleanu îl face vocea unor resorturi interioare. A unui tip de prizonierat. Suma unor neputințe conștientizate și verbalizate. Strigătul captivității. Sau al unui poem despre iubire. Un dublu asumat al regizorului. (…) Spectacolul este alcătuirea a două planuri mixate, mai ales prin martorul care devine camera de filmat. Un martor-liant al intimităților și al declamațiilor largi, publice. Un martor care înregistrează și expune dramele indivizilor. Un stil impus definitiv în 2011 de Katie Mitchell la Schaubühne, cu Domnișoara Iulia. O țesătură pe care Jebeleanu își creează și Pescărușul, și Ivanov. Mult mai clar și mai puternic acum. Cu scene mari, poetice și crude, scene care se plimbă prin viscerele fiecărui personaj, dar și prin existențele celor care le joacă, scene elaborate, bine coordonate, cu mister, cu o calculată distanțare, o deplasare continuă în fiecare spațiu gândit amănunțit de scenografa Velica Panduru, parteneră de gând și de iluzii, analist și comentator vizual.”

Marina Constantinescu, nikolai alexeevici, hai să fugim în america!…, România literară, nr. 50, 28 noiembrie 2025

„Ivanov, cândva plin de speranță și elan, și-a părăsit complet iluziile tinereții și, înglodat în plictisul provincial, crede pentru moment că-și regăsește energia vitală, într-o nouă iubire cu tânăra Sașa. Dar e definitiv obosit și se sinucide în pragul căsătoriei. Finalul spectacolului lui Jebeleanu, amintește modificarea deznodământului din spectacolul său precedent cu Pescărușul: Ivanov nu mai alege singur să dispară sau să se sinucidă, după cele două versiuni ale textului, ci este ucis de Lvov, doctorul soției înșelate. În Pescărușul nici Treplev nu se mai sinucide, e ucis de învățătorul Medvedev, amant nefericit. Jebeleanu caută neîncetat forme noi, asemenea lui Treplev, unul dintre personajele care i-au marcat evoluția regizorală, situându-se la intersecția dintre teatru și film.”

Mirella Patureau, Eugen Jebeleanu, a treia oară Cehov sau încheierea unui ciclu, revista scriptor, ian.-febr.2026, pag. 102-104

„Ivanov este un spectacol construit pe mister. Paradoxal, cât timp este generos în imagini. Un spectacol ‘instagramabil’, fermecător prin scenografia datorată Velicăi Panduru, veche colaboratoare a lui Eugen Jebeleanu. Scena oferă o sumedenie de rafinamente vizuale, totul este la vedere. Iar unde privirea nu ajunge direct, camera video, mânuită cu o reală măiestrie de către Corina Druc (…)

Eugen Jebeleanu ne-a propus un joc: vedem turnarea unui film după piesa lui Cehov, încât actorii sunt pe platoul de filmare, poartă costume de epocă, dar se mișcă – la propriu, e foarte multă mișcare pe scenă, dintr-o parte în alta, prin spatele decorului, prin sală, în exteriorul sălii, spre foaier – și prin ceea ce reprezintă amenajarea unui loc de filmare. (…)

Muzica este un pilon major în spectacolul acesta. Pe de-o parte, avem creația originală, datorată altui constant colaborator al regizorului: Rémi Billardon. O muzică prezentă inclusiv peste replici, aidoma celei de film. În spectacol este evocată sonoritatea unei cucuvele și sala se umple de vocea caldă a Monicăi Ardeleanu.”

Marius Dobrin, A treia carte de istorie a teatrului începe cu ‘Ivanov’, SpectActor nr. 2/2025

https://tncms.ro/wp-content/uploads/2025/12/SpectActor_02-sep-dec-2025_web.pdf

„(…) actorii se joacă fără încetare de-a singurătatea. În fel și chip, traducând în limbaj propriu însingurarea, izolarea, resemnarea și moartea antumă, intrând și ieșind cu o incredibilă lejeritate în și din pielea eroilor cehovieni ai alienării, tratați cu importanță egală în tema propusă (toate personajele mai puțin vizibile ori mai puțin prezente în piesa lui Cehov capătă în propunerea lui Jebeleanu o relevanță rezolvată încă din dramaturgia spectacolului, prin personaje adăugate sau contrase, construite special pentru actorii din distribuție), întorcându-ne sufletele și referințele pe toate părțile până când ne regăsim cu toții, pe scenă și în sală, în Ivanov.”

Luciana Antofi, Imaginer l’amour cu Eugen Jebeleanu sau Liniște, la Craiova se cehovează!…  Splendoarea singurătăților tip „Ivanov”  https://lucianaantofi.com/2025/12/10/imaginer-lamour-cu-eugen-jebeleanu-sau-liniste-la-craiova-se-cehoveaza-splendoarea-singuratatilor-tip-ivanov/ 10 dec. 2025