Lecția

Sinopsis

Ești la liceu? Sau poate au trecut mulți ani de când ai pășit ultima oară pe holurile școlii și ai cântat Gaudeamus Igitur purtând toca de absolvire.
Toți avem amintiri de pe băncile școlii. Te invit să faci un exercițiu de memorie: Cum a fost pentru tine prima zi de școală? Dar ultima? Nu te grăbi, acordă câteva clipe…
Spectacolul “Lecția” schițează momente din viața de şcolar: situațiile amuzante, cele stresante, amintirile frumoase şi cele care ne-au tulburat… profesorii care ne-au inspirat și cei care ne-au inhibat. Un amalgam de emoții și întâmplări.
Te invit să-ți îmbraci uniforma și să participi la o meditație (însă nu pentru BAC) în care să te lași purtat în Universul Școlii, și să-i retrăiești atmosfera. Să-ți amintești scârțâitul cretei pe tablă și emoția de a fi ridicat în picioare să spui lecția, să-l saluți pe colegul timid din ultima bancă care îți dăruiește o floare, să te pregătești pentru ora de sport când spiritul de echipă este la cote maxime, iar apoi să-ți iei halatul de chimie și să încerci un experiment.

S-a sunat de intrare! Poftiți în băncile voastre, vă rog…

ARCADIE RUSU

„Și am mai observat ceva – de multe ori, în loc să se alimenteze conexiunile dintre studenți, se dezvoltă orgolii. E mult mai greu să formezi un grup, decât să formezi individualități. Însă nu cred că doar facultatea e de vină. Am predat doi ani ca profesor invitat în cadrul programului de masterat în Arta Actorului și au fost perioade în care mai puțin de jumătate dintre studenți veneau la cursuri. Cine e de vină într-o astfel de situație? Când ești student, trebuie să îți asumi că dacă intri în alte proiecte, nu o să mai ai timp de facultate.”

Daria Ancuța: https://www.dissolvedmagazine.com/cred-ca-noi-in-facultate-nu-avem-nevoie- de-profesori-ci-de-mentori-un-interviu-cu-arcadie- rusu/?fbclid=IwAR1OWaq6A8U5HdRi71l5FWNq64yWEpWzpO8yoX6NIJcGTsK-bQRy5KzuM_o

„Acum, dansul este pus laolaltă cu alte arii culturale, ceea ce este total greșit. Dansul a cam lipsit din peisajul cultural și acum generația noastră nu doar încearcă să construiască ceva, ci încearcă cumva să își recupereze trecutul.

(…)

Pe mine m-a interesat cel mai mult momentul când am început să conștientizez că pot să creez o coregrafie fără să folosesc mișcări pe niște măsuri muzicale, ci folosind corpul ca materie concretă de exprimare. Poți trezi în spectator un alt soi de conștiință, și aici mă refer la inteligența corpului. Și încă un lucru care m-a atras mult la dans e cum poți deveni un mai bun șofer al acestei mașinării, cum poți să descoperi ce posibilități de a-l conduce ai pornind de la gesturi mici. Pornești de la a mișca un deget și de la a include o palmă, poate un cot, în timp ce trăiești tot ce ți se întâmplă. E interesant cum dansul ajunge mai departe la spectator telepatic, prin prisma faptului că eu nu-i arăt, ci trăiesc ce fac, iar el se conectează foarte rapid la toate astea.”

Iris Opriș: https://www.scena9.ro/article/interviu-arcadie-rusu-linotip