Măsură pentru măsură

Sinopsis

Natura ludică a lui Purcărete îmbracă parcă împreună cu Ducele alte haine decât cele cu care ne-a obişnuit: cele ale tristeţii fără leac, născute pe locul de unde se vede limpede că „în viaţă tăinuite sunt mii de morţi”. Construit cu profesionalism şi expresivitate, cu o tăietură simplă şi semne uşor de descifrat, spectacolul are o dinamică antrenantă, limpezind ideile-forţă.

Magdalena Boiangiu, „Zidurile mobile ale răului”, Adevărul literar şi artistic, 5 martie, 2008

„Măsură pentru măsură” e un text care vorbeşte, în acelaşi timp, despre o mie de lucruri (printre altele, dacă cineva ar fi căutat cu adevărat o dramă despre onoare şi respectarea jurămintelor, aici ar fi găsit-o fără îndoială). La Purcărete, această imposibil de arborescentă piesă despre un duce care-şi pune supuşii la încercare, pentru ca, în final, el însuşi să cadă proba, devine un eseu dintre cele mai rafinate despre dorinţa de putere şi despotism, în jurul tipului de morală care ar trebui să guverneze o societate. Nu pentru că ar fi un spectacol grandios e „Măsură pentru măsură” un eveniment teatral al primăverii româneşti. Să fie oare pentru că Silviu Purcărete e un regizor adevărat?

Iulia Popovici, „Iubitul nostru dictator”, Ziua, 8 martie 2008

Sentimentul e de teatru adevărat. Cei care oficiază “se joacă” pe ei, dar “ne joacă” şi pe noi. În viziunea lui Silviu Purcărete, Măsură pentru măsură este un recviem tragic şi bufon al unor vremuri de crepuscul. Viena din piesa lui Shakespeare devine o lume naufragiată pe scena istoriei.
Regizor şi scenograf, Purcărete construieşte o montare şocantă, pe cât de simplă şi austeră, pe atât de elaborată şi elevată. Are rigoare, supleţe, o coeziune perfectă a tuturor elementelor în care recunoaştem un autor, un stil. “Poetica brutală”, fascinantă a acestei lecturi scenice se naşte din experienţa spectacolelor capodoperă „Ubu rege cu scene din “Macbeth”, “Titus Andronicus”, “Orestia”, “Danaidele”, “Don Juan”.

Ludmila Patlanjoglu, „Măsura” lui Purcărete”, Jurnalul Naţional, 7 martie, 2008

Lubrică, scârboasă şi fără nici un petic de lumină e lumea comediei lui Shakespeare, „Măsură pentru măsură” în viziunea lui Silviu Purcărete, la Teatrul Național din Craiova. Dar consecventă cu obişnuita substanță purcăretiană: bătrânei scabroși cu bale concupiscente, puritate zero, grotesc sută la sută. Cum consecvent rămâne regizorul construcției și decupajului matematic pe text, aici voit plat, fără volutele shakespeariene, fără efuziuni, fără calambururi. Chiar fără accente. O poveste care se derulează și atât, lipsită de clasicul final terapeutic în care binele e salvgardat. […] Fidel rămâne Silviu Purcărete și simplității soluției scenografice. Simplă, dar totdeauna de mare efect.

Cristina Rusiecki, „În bordel, la noi acasă. Ce bordel!” Cultura, nr 10, martie 2008

Regizorul Silviu Purcărete a oferit, prin spectacolul remarcabil al Teatrului Naţional „Marin Sorescu”, din Craiova, o interpretare de o logică impecabilă a piesei, într-un fel superioară textului. El face să reiasă, cu mai multă claritate decât rezultă din text, perfidia manevrelor ducelui, care joacă mereu dublu.
Valentin Mihali este admirabil în rolul lui Angelo. El exprimă cu talent convingător amestecul subtil de ambiţie, fanatism, radicalism şi slăbiciune, care formează substanţa personajului său.

Adrian Mihalache, „Politică perfidă”, Teatrul azi, nr 3-4, 2008