De: Turgheniev
Regia: Cristian JUNCU
Durata: 135 min
Genul spectacolului: Dramă
Traducerea: Bogdan BUDEŞ
Decor: Cosmin ARDELEANU
Costume: Cristina MILEA
Coregrafie: Attila BORDAS
O lună la țară este un spectacol creat de Cristi Juncu, un regizor care suprinde cu finețe lentoarea unei lumi în care dorința de noutate se împletește cu abulia specifică unei clase sociale ușor snoabă, sedusă de mirajul propriului chip în oglinda socială a epocii. Spectacolul craiovean durează peste două ore, în configurația unei scene foarte generoasă. Acesta porneşte de la premisa unei amor neîmpărtășit între Natalia şi Mihail, interpretați de Iulia Colan şi Cătălin Vieru. Ea îşi dozează zbuciumul interior până la erupţia de vulcan a pasiunii, pe care o trăiește la apariția lui Alexei Beleaev, jucat de Claudiu Mihail.
Aparenta liniște a familiei, unde capul familiei, Arkadi, jucat de Alex Calangiu, încearcă să țină bine hățurile (tractorului…), este tulburată de apariția unor pasiuni amoroase care destabilizează thihna celor din jur.
Furtunile interioare ale personajelor sunt cele care țin în tensiune o poveste rusească de familie tradițională, unde femeia joacă un rol progresist prin însăși insistența cu care vrea să iubească și să fie iubită. Inadecvarea pare a fi tema pe care o dezvoltă regizorul Cristi Juncu: Natalia este iubită de o persoană pe care n-o iubește, cel pe care îl iubește ea o atrage și pe Katia, servitoarea, dar este iubit și de personajul Verocika, interpretat de Costinela Ungureanu și Ioana Manciu. Totul este redus (sau dezvoltat) la dimensiunile unui imbroglio generalizat. În această devălmășie a simțurilor și a pasiunilor se detașează personajul doctorului Șpighelski (Claudiu Bleonț), cel care încearcă să profite, pecuniar și amoros, negociind relații și interese financiare.
Rapacitatea și gelozia unor personaje contrastează cu naivitatea altora, prinse în cercul de pasiuni care dezvăluie în final ratarea provincială și apatia unei clase sociale obosită să supraviețuiască.
„O lună la ţară este cehoviană avant la lettre şi, pe undeva, aminteşte de Jocul de-a vacanţa, cu care ar face pandant. Natalia este Corina care s-a casătorit cu bărbatul de la Civita Vecchia.
Cristian Juncu a spus povestea cu timbrul său. Poveste care se încheie cu un singur cuvânt: „Bine.”
Cosmin Ardeleanu a construit trei pereţi uriaşi, plus un tavan pe toată deschiderea scenei. Scânduri de lemn pe o înălţime considerabilă, alcătuind un spaţiu care absoarbe spectatorul, aducându-l în poveste. Lemnul, cu aspect de nefinisat, mi-a amintit de superbul spectacol Nathan der Weise, ale celor de la Deutsches Theater din Berlin, prezent aici cu ocazia Premiului Europa pentru Teatru (…) Spectacolul are un deliberat grad de libertate faţă de piesa originală, şi costumele create de Cristina Milea au aportul lor de inedit (…) Alt element care dă farmec acestui spectacol este măiestrita vizibilitate a fiecărui actor din scenă, mai ales că e o distribuţie largă.”
Marius Dobrin – „Atenție la a 28-a zi!”, revista SpectActor nr. 2/2016
Luni-Vineri: 11:00- 19:00
Sâmbătă: 12:00- 19:00
Duminică: închis