O noapte furtunoasă

”Spectacolul de la Craiova este un gest necesar, cu atât mai mult în cadrul Anului Caragiale, în primul rând pentru că, pe de o parte, dezvăluie modul în care Caragiale reflectă lumea actuală şi, pe de altă parte, despre felul în care lumea actuală îl „citeşte” pe Caragiale.”
Monica Andronescu – Adevărul literar și artistic, Decembrie 2011

„Simt enorm şi văd monstruos“, sintagma care e chemată să justifice atacuri groteşti asupra dramaturgului, a fost acum înţeleasă ca o naturală dorinţă de catharsis prin satiră. Un semn de adâncime a gândirii artistice la un creator care are o experienţă respectabilă în materie de Caragiale. Şi l-am numit pe regizorul Mircea Cornişteanu.”
Doina Papp – Bucureștiul cultural, nr. 111, Februarie 2012

„Cornişteanu a găsit soluţii foarte ingenioase şi convingătoare pentru a ne oferi o felie din viaţa zilnică la români. Se menţine în marginile unui realism credibil. Evident, nu lipseşte elementul erotic, exageraţiunea firească, în care Cerasela Iosifescu îşi desfăşoară calităţile sexy. Genial, în contrapunct, este aleasă în Ziţa, Raluca Păun, o actriţă corpolentă care îşi alintă nurii. Ea însăşi, prin prezenţa şi costumele ei, este o comedie.”

Grid Modorcea – Mozaicul, nr. 11/2012

„Ultima montare a lui Mircea Cornişteanu a demonstrat, fără ostentaţie, de ce este Caragiale contemporanul nostru şi, în acelaşi timp, cum poate fi citit scenic, astăzi, textul caragialesc, fără penibile teribilisme. „Noaptea furtunoasă” de la Craiova este tonic de modernă, fără a trăda sau schingiui o singură dată textul. Mahalaua boemă din vremea lui Caragiale este transferată perfect, cu naturaleţe şi fără nicio vulgaritate, în cea din zilele noastre; în fieful unui actual baron de mucava, în jurul vilei aflate în renovare, la margine de Bucureşti, cu manele şi lătratul maidanezilor, ulucile au fost înlocuite de un gard înalt de fier, acţionat prin telecomandă, magazia din curte a devenit rulotă, mătura – aspirator, Rică îşi înregistrează celebrul monolog fariseic pe reportofon, Spiridon apare în scenă pe role, trăgând „iarbă”, iar Chiriac, pe o motocicletă bengoasă. Inspirata scenografie a Liei Dogaru reprezintă un cadru în care se exprimă din plin maturitatea gândirii artistice şi experienţa lui Mircea Cornişteanu, ca şi interpreţii, lăsaţi să inoveze pe textul clasic-contemporan, fără a forţa o clipă exagerările uşoare.”
Mircea M. Ionescu, O noapte de zile mari, revista Taifasuri, noiembrie 2012