Pescăruşul

Sinopsis:

Faimoasa actriță Arkadina sosește în vacanță la moșia de la țară a fratelui ei, Sorin, unde asistă împreună cu scriitorul Trigorin la un spectacol cu o piesă scrisă de Treplev, fiul Arkadinei. În acest spectacol regizat chiar de autorul piesei, joacă Nina, o tânără care locuia pe moșia învecinată și care visează să devină actriță. Chiar din primul act remarcăm și alte relații între personaje: profesorul Medvedenko o iubește pe Mașa, fiica administratorului moșiei, care este îndrăgostită de Treplev, care la rândul lui o curtează pe Nina. Trigorin este un scriitor deja celebru, pe care Nina îl admiră și, cunoscându-l se îndrăgostește de acesta. Ultimul act al piesei se petrece la doi ani distanță, tot în casa lui Sorin, unde aflăm ce s-a întâmplat între timp: Mașa a acceptat căsătoria cu Medvedenko, deși încă îl iubește zadarnic pe Treplev; Nina și Trigorin au locuit pentru un timp, împreuna în Moscova până când el a abandonat-o reîntorcându-se la Arkadina. Nina nu a devenit niciodată o actriță de succes, Treplev a continuat să scrie și să viseze la Nina. După ce au luat cina, toți ceilalți se retrag să joace cărți, iar Treplev este surpins de o vizită neașteptată a Ninei. Răvășită, Nina îi mărturisește lui Treplev ce a trăit în ultimii ani, dezamăgirea legată de actorie, dar și durerea provocată de moartea copilului avut cu Trigorin și dragostea și dorul mistuitor de acesta. Treplev asistă neputincios la o altă plecare a Ninei, apoi distruge manuscrisul la care lucra. Finalul piesei este generat de o împușcătură care se aude din afara scenei, iar Dorn îi spune lui Trigorin că Treplev s-a sinucis.

Cronici:

„Spectacolul craiovean nu contează doar prin modernitatea viziunii asupra textului. Ci şi prin coeziunea acesteia. Validată ca atare de jocul actoricesc. Yiannis Paraskevopoulos a mizat cu succes pe complementarităţi şi contrarietăţi. (…) Arkadina Ceraselei Iosifescu e impetuoasă, capricioasă, voluntară, autentică şi teatrală deopotrivă. (…) Laude, şi nu puţine, merită indubitabil şi Iulia Colan, rafinată, deloc vulgară, nicidecum agresivă, uneori cvasi-spectrală în împlinita evoluţie din rolul Nina Zarecinaia.”

Mircea Morariu – „Filmul Pescăruşului” – Adevărul / 29 februarie 2016

„Yiannis Paraskevopoulos a reuşit să găsească o formulă inovatoare, care să capteze atenţia de la prima scenă (…) una dintre cele mai proaspete recitiri cehoviene. Este, în acelaşi timp, un spectacol impecabil la nivel de imagine, mutând Pescăruşul într-un plan onirico-poetic şi conferind, ca la Robert Wilson, o notă simbolică în plus.”

Silvia Dumitrache – „Proba Pescărușului” / Observator cultural, nr. 802 / 11.12.2015

„Efectele cromatice construiesc un spectacol pictural. Lia Dogaru a realizat o scenografie de atmosferă, servind strălucit proiectul regizoral.(…) Pescărușul Naționalului din Craiova este o recitire inovatoare reușită a piesei lui Cehov, într-un adevărat spectacol pictural ce surprinde prin bogăția sugestiilor și prin interpretările deosebite ale unor personaje centrale.”

Ileana Lucaciu – „Pescărușul – cuceritor de actuală ilustrație teatrală”, blog „Spectator” / 30 dec.2015

„În Pescăruşul conflictul dramatic e susţinut de căutarea vitală, deznădăjduită a „formelor noi” la care visează Treplev şi toţi artiştii, iar provocarea lui Paraskevopoulos este de a găsi semnele, limbajul, simbolurile ce nu contravin acestei viziuni care amenda agresarea, epuizarea textului dramatic. Poate acesta e motivul pentru care reprezentaţia oscilează între momente neconvenţionale, construite unitar şi îndrăzneţ din punct de vedere estetic, şi arhitectura fragmentară.”

Daniela Firescu – „Back to black: Pescărușul revizitat”, rev. Ramuri, nr.1 / ian. 2016

„Spectacolul lui Yiannis Paraskevopoluos eliberează textul dramatic de povara lentorii cehoviene, totul este viu și neașteptat. Nici un samovar nu împodobește scena. Decorul și costumele create de Lia Dogaru captează forța izbitoare a energiei culorilor. „Pescărușul” acesta captează iubiri neîmplinite și spune o poveste frumoasă și tristă, precum este și viața. Începe cu forța și bucuria tinereții, dominat de culoare și energie și glisează pe neașteptate într-o melancolie gri a amurgului ființei, a disipării visului și aspirațiilor. Culoarea și bucuria se diluează până la transformarea într-un doliu apăsător al convenționalului.”

lect. univ. dr. Haricleea Nicolau – extras din caietul program al spectacolului „Pescărușul”