Acum, la 90 de ani, îl sărbătorim împreună, într-o întâlnire specială, în care vom vorbi despre teatru, artă și viață.
Vă invităm pe 25 martie, de la ora 17:00, în Sala Ion D. Sîrbu, la un dialog moderat de Nicolae Coande. Va fi un prilej de a-l asculta pe Vasile Buz vorbind despre lumea pe care a construit-o cu atâta pasiune și de a-i fi alături la acest moment aniversar.
Născut pe 14 ian. 1935, în Storojineț Bucovina de Nord, imediat după absolvirea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția scenografie, debutează la Craiova ca pictor-scenograf, creând decorul și costumele pentru spectacolul Măritate de A. Sofronov (decembrie 1963). Între anii 1963-2005, la Naționalul craiovean a realizat scenografia a peste 100 de spectacole, decoruri și costume pentru piesele caragialiene (O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Conul Leonida fațã cu rațiunea, Tipuri și tertipuri), Arca bunei speranțe de Ion D. Sîrbu și a multor spectacole cu piese din repertoriul național și universal.
Artist polivalent, pictor, scenograf, grafician, Vasile Buz s-a afirmat mereu ca profesionist în creația sa. Scenografiile sale moderne și clasice deopotrivă, s-au bazat pe concepte clare, traduse într-o acuratețe și o simplitate naturală a decorului.
În perioada 1997-2001, în calitate de conferențiar universitar și fondator (alături de actorul Remus Mărgineanu) al Departamentului de Artă Teatrală al Universității din Craiova, talentul și profesionalismul său artistic a fost împărtășit cu generozitate viitorilor actori, studenților craioveni.
A fost onorat cu diverse diplome și medalii, dintre care amintim: Medalia „Meritul cultural”, clasa a III-a acordat de Președenția României în 2004, Diploma de Comanderia Cavalerilor Ospitalieri ai Ordinului Suveran al Sf. Ioan de Ierusalim, Cavaleri de Malta, Diploma de onoare a Asociației culturale „Pro Basarabia și Bucovina” (2019) iar Prefectura Dolj i-a acordat, în 2011, o diplomă de excelență pentru cei 50 de ani de activitate în domeniul artelor plastice și al teatrului.
· „Scenografia lui Vasile Buz servește, într-o modalitate scenică modernă, operativitatea schimbării tablourilor beneficiind și de un ecran – fundal sugestiv și caracterizant”
Victor Parhon, „Ramuri”, nr.5/22, 15 mai 1966
· „Acestui valoros spectacol, Vasile Buz i-a găsit o formă modernă pe plan vertical, un ochi imens, în care proiectează, peisaje, în timp ce pe orizontala podiumului se desenează esențializate, circumstanțele moderne.”
(Valentin Silvestru despre spectacolul Amurgul acela violet, în „România literară”, nr.42, 17 oct. 1974).
· „În acest sens de o valoare deosebită, scenografia lui Vasile Buz este de o cuceritoare ingeniozitate; Jafet cel romantic și aparent distrat, coboară dintr-o plasă pentru a reveni parcă la realitățile pământești; arca are o mișcare circulară și un ”en avant”, exprimând sugestiv apriga dezbatere identică ce identică ce urmează.
R. Diaconescu despre spectacolul Arca Bunei Speranțe, de Ion D. Sîrbu, „Înainte”, nr. 8034, din 6 ianuarie 1971
· „Expresivitatea cu totul remarcabilă și funcționalitatea decorurilor lui Vasile Buz, cu metamorfoze (s.a.) de mare vioiciune (…) dar mai ales iscusința personalizării elementelor acestui decor: caleașca, fântâna, groapa din cimitir…”
Ion Parhon, despre comedia Revizorul, ultimul spectacol al Naționalului craiovean, la care a colaborat scenograful Vasile Buz /„România liberă”, nr. 3537, 3 oct. 2001, p.10
· „Vasile Buz s-a afirmat, de la bun început, ca un artist complex, polivalent: scenograf, pictor, grafician, tapiser, om de talent dublat de un profund cunoscãtor al istoriei și teoriei artei, totdeauna păstrându-se într-o mare modestie și o sensibilă stare de grație, neplăcându-i să facă demonstrații cu orice preț. Demonstrațiile adevărate le împlinește doar pe scenã, afirmându-se ca un pictor scenograf care nu rãmâne între schițele și ideile proprii, ci urmãrește atent actul regizoral sau actoricesc din teatrele românești sau din strãinãtate, adaptându-li-se și completându-le cu soluții inspirate și originale.
La multe dintre spectacolele pe care le-a slujit, au rãsunat aplauze de la prima ridicare de cortină: era elogiul spontan fãcut decorului, creatorului sãu! Echilibrat în toate, Vasile se ferește de grandilocvențe ori orgolii, păstrându-se în credința pentru o artã scenografică de comunicare, de atmosferă, de culoare și de adevăr artistic”.
Alexandru Firescu și Constantin Gheorghiu, Lumini din culise, Editura Aius, Craiova, 2003, p. 51
· „În atelierul lui e întotdeauna altcineva. Buz nu este un amestec de firi paradoxale, ci un aliaj, aproape imposibil, între pământ, tradiţie şi reverie. Pe stradă e un politicos, timid, aproape funcţionar. Asta numai dacă nu-l priveşti în ochi: pentru că acolo poţi vedea clar o voinţă de oţel, o mândrie de cavaler medieval şi o pornire tinerească spre frondă şi sacrificiu. În teatru e un înţelept. Citeşte, ascultă, lucrează. Decorurile sale nici nu sperie, nici nu te alintă ca un parfum sau ca o catifea. Buz are bosa metaforei, instinctul atavic al simbolisticei. Fără să sacrifice funcţionalul, ştie «să trimită dincolo şi mai departe». Iubeşte lumina şi asta îi dă tinereţe şi optimism. Gândeşte în linii şi culori clare, «vede» dinamic spaţiul de joc, ajută actorii să respire în climatul textului şi poezia spaţiului interior. Nu încarcă, descarcă scena. Nu derutează prin brizbrizuri suprarealiste, ci limpezeşte, ca printr-un discret acompaniament muzical, mesajul piesei.”
Ion D. Sîrbu
