Caută
Close this search box.

40 de ani de la plecarea marelui actor Amza Pellea

Amza Pellea în amintirile contemporanilor săi

Vor trece anii, actorii se vor perinda cu sutele, cu miile pe ecrane și pe scene, dar nimeni, niciodată, nu-l va putea înlocui pe Amza Pellea în inima poporului român.

Cu trecerea anilor, vidul lăsat de el se va face din ce în ce mai simțit.

Amza este mai mult decât un mare actor, a cărui paletă mergea de la comedia bufă la tragedie. El este o legendă, un mit, una dintre florile rare care a răsărit pe pământul românesc.

Grație cinematografului și televiziunii care ne-au păstrat umbra și ecoul lui, el este unul din monumentele acestui popor. O comoară națională.

El va trăi mereu în mintea și inima românilor și, pe măsură ce timpul trece, statuia lui va deveni tot mai înaltă.

Radu Beligan

Rareori s-a întruchipat cu mai multă desăvîrşire într-un om tot ceea ce considerăm că ne aparţine –vigoarea, energia, dragostea de via­ţă, măsura, umorul, ironia, spiritul şu­gubăţ şi robusteţea de neînvins – ca în Amza Pellea.

Ca profesor de actorie (la Institulul absolvit cu ani în urmă), Amza Pellea a adus studenţilor săi nu numai exem­plul unei vieţi închinată artei, ci şi pe acela al colaborării directe, urcând pe scenă alături de tineri, jucînd împre­ună cu ei. Şi toţi cei care au văzut la Studioul Institutului de teatru în 1981/82 tinerescul spectacol „Între etaje” de Dumitru Solomon în regia lui Ion Co­jar, işi amintesc de căldura şi priete­nia dascălului care-şi continua lecţiile în faţa publicului, pledând cu sinceră pasiune pentru adevăr.

Ileana Berlogea

Era unul dintre noi în care, încă din tine­rete, trăiau şi lacrima şi râsul.

De la Decebal până la Ipu sau Petrescu din Puterea şi Adevărul – pe ecran -, de la Platonov la Hrisanide din „Interesul general”, câtă diversitate de tipuri, câte vieţi gândite şi trăite!

Silviu Stănculescu

Actor de teatru şi actor de film, profund în amândouă meseriile, învăluind cu privirea totul într-un lan de grâu sau într-o ninsoare frumoasă de decembrie, stăpân pe sine, dar încordat şi necruţător cu tot ceea ce e fals şi retoric…

Amza Pellea a reprezentat în artă una dintre cele mai frumoase ipostaze ale omului modern, aceea de erou demn angajat în scrutarea viitoru­lui şi în edificarea lui, dar  mai ales aceea de erou născut din harul pămîntului şi al poporului, un fel de Pepelea din care a păstrat pentru propriul său nume doar prescurtarea de Pellea, ca pe un dimi­nutiv familiar.

Rar a fost actor care să-şi fi trăit succesul cu atâta limpezime şi modestie. Ştia să te privească în ochi fără ocolişuri, dar şi cu o i­mensă disponibilitate sufletească, ştia să tacă îndelung şi să respecte replica partenerilor, nu incomoda pe nimeni, nu jignea pe nimeni, să­rea întotdeauna în ajutorul priete­nilor şi se punea cu credinţă în sluj­ba oricărui adevăr, oricât de mic ar fi fost.

Adrian Dohotaru

Actorul de film va fi ajutat, în lupta cu timpul, de memoria peliculei. Mai presus de orice urme materiale, marele artist va rămâne prin ecoul nepieritor pe care l-a avut în conştiinţe. Şi ecoul acesta va fi în cazul lui Amza Pellea prelung. Căci în sufletul său răsuna credinţa că „libertatea artistului este aceea de a se simţi dator poporului său”. Credinţă care, slujită cu devotament i-a conferit şansa nemuririi.

Natalia Stancu

Alte articole

Săptămâna Purcărete