DOAMNA YAMAMOTO ESTE ÎNCĂ AICI

Sinopsis

Doamna Yamamoto este încă aici ne dezvăluie o lume ca un mozaic compus din oameni care se intersectează, se apropie, se rănesc, se pierd și tânjesc după apropiere, dar nu mai știu cum să o construiască. Fără o intrigă de tip clasic, piesa este alcătuită dintr-o succesiune de scene, în care personaje aparent fără legătură se întâlnesc în spații comune și își trăiesc poveștile banale. Toate aceste personaje ascund dureri, dorințe neîmplinite iar situațiile cotidiene capătă o dimensiune poetică. Doamna Yamamoto este centrul muribund al acestei lumi populată de oameni care caută iubire sau siguranță, care se tem de ceilalți, care încearcă să înțeleagă moartea, să găsească un sens vieții sau, pur și simplu, să nu rămână singuri. Printre aceștia se află Nino și Erik, un cuplu ajuns într-un moment de blocaj și tensiune, pe care nici afecțiunea, nici umorul nu reușesc să îl înlăture. Ușa doamnei Yamamoto este mereu deschisă către ceilalți, către viață, de fapt, deși această femeie poartă urmele multor pierderi care au sfâșiat-o. Pentru Nino, întâlnirea cu ea deschide posibilitatea unei alte vieți. Paradoxal, când Doamna Yamamoto dispare, absența ei devine o formă de prezență. Umorul și melancolia, o undă de mister și o discretă tandrețe însoțesc aceste povești despre singurătate, pierdere și relații aflate în pragul destrămării.

Dea Loher (născută în 1964 la Traunstein) este una dintre cele mai importante autoare dramatice de limbă germană a generației sale. A studiat filosofie și literatură germană la München, precum și scriere dramatică la Universitatea de Arte din Berlin, unde i-a avut ca profesori pe Heiner Müller și Yaak Karsunke. În prezent trăiește la Berlin.

Dea Loher este o autoare preocupată de omul contemporan, de felul în care se construiesc și se destramă relațiile și de raportul dintre viața privată și societate. Tradusă în peste cincisprezece limbi și montată pe scene din întreaga lume, dramaturgia Deei Loher abordează cu luciditate și sensibilitate teme precum singurătatea, marginalizarea și nevoia de apartenență, îmbinând observația cotidianului cu reflecția existențială, într-un registru în care ironia, umorul și melancolia coexistă firesc.

Pentru creația sa dramatică și literară, Dea Loher a primit de-a lungul carierei numeroase premii și distincții importante, printre care Premiul Else-Lasker-Schüler pentru dramaturgie (2005), Premiul Bertolt Brecht al orașului Augsburg (2006), Premiul pentru Literatură al Berlinului (2009), Premiul Ludwig-Mülheim pentru teatru (2013), Premiul Joseph-Breitbach (2017) și Premiul Samuel-Bogumil-Linde (2020). A primit de două ori Premiul pentru dramaturgie de la Mülheim, pentru Adam Geist (1998) și Das letzte Feuer (2008). În 2025, piesa Doamna Yamamoto este încă aici (Frau Yamamoto ist noch da) a primit distincția „Piesa anului”, acordată de revista Theater heute, și a fost nominalizată la Premiul pentru Dramaturgie de la Mülheim.

În 2013, Dea Loher a devenit membră a Academiei Germane pentru Limbă și Literatură.

Doamna Yamamoto este încă aici a avut premiera simultană la Zürich și la Tokyo, în septembrie 2024, este cel mai recent text dramatic al Deei Loher și marchează revenirea autoarei la teatru după o pauză de mai mulți ani. Al douăzeci și unulea text dramatic al autoarei, a apărut pentru prima dată în revista Theater heute, în numărul 11/2024, la rubrica Das Stück, apoi a fost publicat în volum, la Verlag der Autoren, în 2024.

Cronici

„Spectacolul montat la Teatrul Național „Marin Sorescu”, după texte de Dea Loher, e ca o proiecție de diapozitive, un melanj de fragmente care funcționează atât de sine-stătător, cât și unite de un fir roșu, explorând poetic, satiric, ludic, melodic, translucid un cumul de teme evergreen ale umanității, de la dragoste la înstrăinare, de la vis la frângere, de la trăire la resemnare în fața vieții, totul printr-un ochi de undiță. Un eseu despre apele în care ne scăldăm cu toții, fiecare amețiți de propriile vârtejuri, ispitiți de propriile nade, afundați în propriile albii abisale. (…)

Spectacolele lui Afrim mi-au părut mereu un conglomerat de eseuri despre viață și marile ei întrebări. Niciodată, însă, nu am avut senzația că mozaicul a fost atât de viu ca acum. Așa cum apele mărilor sunt pline de pești de toate formele, mărimile și culorile, așa și lumea doamnei Yamamoto mustește de făpturi diverse – de la dansatori cu paiete la costum și servietă, pescari și pești, psihologi și Adelite, adolescente neînțelese și gheișe. Mustește de oameni și lucruri, de nade și pești, de înrădăcinați și văzduhiști.”

Anda Simion, Văzduhiștii. În „Doamna Yamamoto este încă aici”, Radu Afrim ne aruncă nada de a crede în mas que nada, urmele.ro, 1 nov. 2026 https://www.urmele.ro/2026/11/01/vazduhistii-in-doamna-yamamoto-este-inca-aici-radu-afrim-ne-arunca-nada-de-a-crede-in-mas-que-nada/