Născut la 10 octombrie 1938, Cobia de Jos, județul Dâmbovița, Absolvent I.A.T.C., 1963, când devine actor la Teatrul de Stat din Bârlad (debut cu rolul Rică Venturiano). Angajat din anul 1964 la Teatrul Național Craiova. La debut a primit rolul Gabriel (Şeful sectorului suflete), regia Georgeta Tomescu.

Actor carismatic, a interpretat o multitudine de roluri la Naționalul craiovean, în spectacole de succes regizate de Călin Florian, Georgeta Tomescu, Gheorghe Jora, Riszard Sobolevski, Valeriu Moisescu, Vlad Mugur, Mircea Cornișteanu, Silviu Purcărete, Gabor Tompa, Mihai Măniuțiu, Peter Schneider ș.a. În regia lui Silviu Purcărete a interpretat rolurile David (Piticul din grădina de vară), Prezentatorul (Ubu Rex cu scene din Macbeth); Saturnius (Titus Andronicus), Paznicul (Orestia), Theseus (Phaedra). A fost Horaţio (Hamlet), regia Tompa Gabor, Al doilea nobil (Timon din Atena), regia Mihai Măniuţiu, Doctorul Lombardi (Slugă la doi stăpâni), regia Vlad Mugur; Consilierul Agazzi (Aşa este – dacă vi se pare), regia Vlad Mugur, El (Nu sunt turnul Eiffel), regia Valeriu Moisescu, Cornwall (Regele Lear), regia Gheorghe Jora, Tudor (Zodia Taurului)  regia Vlad Mugur sau Abel (Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă), regia Mircea Cornişteanu, Tipătescu (O scrisoare pierdută), regia Mircea Cornişteanu, Gary (Ce mai taci, Gary?), regia Alina Rece. A interpretat rolul Paracliserul (1998, 2008), inclusiv în regie proprie. În 1980 a jucat în lung metrajul „Reteaua S”, regia Virgil Calotescu, alături de Radu Beligan și Gheorghe Dinică, apoi alături de Adrian Pintea în Vulcanul stins.

A fost distins cu Diploma de popularitate pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin la Festivalul de teatru contemporan de la Braşov : rolul Nebunul din Moartea accidentală a unui rebel de Dario Fo, (1981), Menţiune pentru interpretarea rolului Bărbatul din Cerul înstelat deasupra noastră de Ecaterina Oproiu la Festivalul de teatru contemporan de la Braşov, (1987). Medalia Meritul cultural clasa a III-a, categoria D – Arta spectacolului, decernată de Președinția României (2004). În octombrie 2023 a fost sărbătorit la Național la împlinirea a 85 de ani de viață și 60 de ani de scenă. Este cetățean de onoare al Municipiului Craiova.

 „Acum, dacă privesc în urmă, îmi dau seama că dacă ar trebui să-mi iau viaţa de la început, categoric, tot meseria de actor aş alege-o. Am zis meserie? Ei bine, am greşit. A fi actor nu este o meserie, este o chemare, un har divin cu care te naşti. Muncind însă din greu, doar aşa poţi să-ţi şlefuieşti talentul dat de Dumnezeu, altfel, te poţi pierde, fără cale de întoarcere. Eu cred că nu m-am pierdut, din moment ce urc destul de des pe scena asta care face parte din viaţa mea. Am jucat peste 150 de roluri dar nu toate mi-au adus satisfacţii, am luat câteva premii, am fost decorat de vreo trei ori, am jucat în vreo patru filme şi cam atât. Nu ştiu dacă am fost actorul fanion, pentru că erau mari actori şi cei alături de care am jucat, toţi erau la fel de importanţi. Publicul m-a iubit şi mă mai iubeşte încă şi pentru asta nu sunt nostalgic.”

„A fi actor nu este o meserie, este o chemare, un har divin cu care te naști” (Interviu realizat de Nicolae Coande – vol. „Oglinda timpului, o istorie contemporană în interviuri: Ed. Autograf MJM Craiova, 2020)

„Actorul Valeriu Dogaru reușește să găsească măsura potrivită a chipului și vorbei acestui personaj interesant, a ‘oboselii’ lui, îmbibată de o stranie voluptate. Cuvintele definesc discret frământarea lăuntrică, gestul e parcimonios, atitudinea redescoperă farmecul simplității”.

Ion Parhon, Nevoia de Dumnezeu, „Scena”, nr.6, octombrie 1998