Cântăreața cheală vs. momente și schițe

Sinopsis

„Interior burghez englezesc, cu fotolii englezești. Seară englezească. Domnul Smith, englez, în fotoliul lui englezesc, încălțat cu papuci englezești, fumează din pipa sa englezească și citește un ziar englezesc lângă un șemineu englezesc în care arde un foc englezesc. Poartă ochelari englezești, mustăcioară căruntă englezească. Alături de el, într-un alt fotoliu englezesc, Doamna Smith, englezoaică, cârpește ciorapi englezești. Moment prelungit de tăcere englezească. Șaptesprezece bătăi englezești de pendulă englezească.”

Domnul și doamna Smith, o familie tradițională din Londra, îi au ca invitați la masă pe domnul și doamna Martin. Căpitanul de pompieri îi va lua prin surprindere cu vizita sa, în mod deosebit pe menajera lor, Mary, care se pare că este o cunoștință a acestuia.

Pendula, reprezentare a timpului, nu arată niciodată ora după cum ar trebui, ba chiar se oprește din când în când și ne dezvăluie momente dintr-o lume blocată în vremea lui Caragiale.

Ce este cu adevărat absurd? Textul lui Ionesco, oamenii de altă dată, oamenii de azi, oamenii de mâine? Sau…

Cred că existenţa este absurdă. Nu cred că viaţa este absurdă. Istoria nu este absurdă ci logică. Ea poate fi explicată. Putem spune de ce se întâmplă anumite lucruri. Nu în cadrul existenţei există absurd, ci existenţa în sine mi se pare imposibilă. – Eugène Ionesco