Familia TÓT

Familia Tót, una obișnuită, are un fiu pe front. De dragul lui, pentru a-i asigura protecția superiorului direct, mama, tatăl și sora sa îl găzduiesc două săptămâni pe Maiorul cu nervii zdruncinați de care depinde soarta fiului. Vizita lui spulberă o armonie, pune punct unei existențe banale, anodine, orientate clar după vechi cutume. Tót Lajos, pompier, acum pensionar, resimte agresiunea militarului dezaxat, a Istoriei, de fapt, dar îndură, alături de familie, pentru ca totul să fie bine pentru fiul rămas pe front. Victimă a istoriei el însuși, omul pervertit de violența fără sens care este războiul, Maiorul devine călău. Obiectul pasiunii sale devine o biată ghilotină de făcut cutii interminabile. Nebunia Maiorului naște monștri, istoria se dereglează, viețile anonimese dau peste cap și totul se duce de râpă. Când poștașul deschide scrisoarea prin care familia este anunțată că fiul este mort, ireparabilul se produsese deja: într-un acces de furie, revanșă și răzbunare, Tót Lajos îl decapitează pe torționarul militar la ghilotina de făcut cutii de carton care constituia obiectul fascinaației pentru cel cu nervii făcuți zob de război. Un război care face victime colaterale prin jocul orb al hazardului.

Örkény Istvan

Nãscut în Budapesta (5 aprilie 1912), Örkény Istvan a studiat ingineria chimicã dupã ce a terminat şcoala şi apoi s-a orientat cãtre farmacie, absolvind la Universitatea din Budapesta în 1934. A cãlãtorit la Londra în 1938 şi a trãit în Paris din munci ocazionale în 1939. În 1940, şi-a continuat studiile la Universitatea Tehnicã din Budapesta, unde a absolvit inginerie chimicã. A fost trimis pe front în serviciu de muncã în 1942 şi a fost capturat ca prizonier de rãzboi în 1943. Revenind în Ungaria în 1946, a lucrat ca editor dramaturg pentru o companie teatralã. În 1954, a început sã lucreze ca editor independent pentru editura Szépirodalmi (Literarã). Deşi Örkény a încercat sã îndeplineascã exigenţele Socialismului Realist sancţionat oficial, povestirea sa scurtã „Cernealã violetã” a fost atacatã de ideologii epocii. Örkény a luat parte la întâlnirile de opoziţie ale scriitorilor, premergãtoare Revoluţiei maghiare din 1956. Örkény a fost unul dintre scriitorii opoziţiei de partid şi din afara unui partid, aleşi pentru o nouã comisie. Când a erupt revoluţia, el a formulat o declaraţie ce condamna rolul purtat pânã atunci de radio, din care urmãtoarea propoziţie a devenit expresie curentã: „Am minţit noaptea, am minţit ziua, am minţit pe fiecare lungime de undã.”Dupã înãbuşirea Revoluţiei de cãtre Armata Roşie, el şi alţi cinci asociaţi au semnat o scrisoare deschisã de autocriticã ce a fost publicatã în septembrie 1957, în primul numãr a jurnalului literar Kortárs (Contemporanul); în scrisoare, ei acopereau comportamentul lor dinainte şi dupã revoluţie. Cu toate acestea, Örkény a fost exclus din scena literarã în 1957 şi supus la diverse prohibiţii publicistice. Din 1958 pânã în 1963, a lucrat la Fabrica Farmaceuticã şi Nutriţionalã . În a doua parte a anilor `60, s-a permis din nou publicarea cãrţilor sale. Piesele sale au fost reluate pe scenã. În 1966 i-a apãrut cartea Prinţesa din Ierusalim, precum şi ciclul de poveşti „minut” şi nuvela Jocul de-a pisica. Drama sa, Familia Tót a fost un mare succes în 1967.

***

De numele lui Bocsárdi László se leagã cel mai recent succes al Naþionalului craiovean. În anul 2012, a pus în scenã spectacolul „Caligula”, de Albert Camus, cu o distribuþie de excepþie. Spectacolul, aclamat de public ºi de critica de specialitate, a fost distins cu Premiul UNITER la categoria cel mai bun regizor, iar interpretul rolului principal, Sorin Leoveanu, a primit Premiul pentru cel mai bun actor. Însã Bocsárdi László are o colaborare de duratã cu instituþia craioveanã: primul sãu spectacol montat aici a fost „Nãzdrãvanul Occidentului“, de J.M. Synge, în stagiunea 2000-2001, iar cel de-al doilea, „Avarul“, de Moliére, a avut premiera în stagiunea 2004-2005. Nãscut la Târgu Mureº, în anul 1958, Bocsárdi László a terminat regia la Academia de Artã Teatralã din Târgu-Mureº, clasa lui Tompa Gábor, iar în 2005 a devenit director general al Teatrului „Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe, instituþie pe care o conduce ºi în prezent.
A pus în scenã spectacole ale unor dramaturgi importanþi: Alfred Jarry, F.G. Lorca, Moliére, Lucian Blaga, Sofocle, William Shakespeare, Luigi Pirandello, Albert Camus, Gombrowicz, Nádas Péter, Ödön von Horváth.
Spectacole ale sale au participat la festivaluri importante de teatru din România ºi Europa: Festivalul „Polonia Express“, Budapesta, Festivalul „Donaufest“, Ulm, Festivalul Internaþional de Teatru, Sibiu, Festivalul Internaþional „Shakespeare“, Craiova, Festivalul de Teatru „Kontakt“, Torun, Festivalul Shakespeare, Gdansk , Festivalul Gombrowicz, Radom, Festivalul Shakespeare, Gyula, Festivalul Naþional de Teatru, Pécs, Festivalul Naþional de Teatru, Bucureºti.
Este membru al Senatului UNITER (Uniunea Teatralã din România).

Articol Ileana Lucaciu

Articol Adevărul.ro