Hoți

Sinopsis

Bazat pe un text din 2010 al scriitoarei germane Dea Loher, dramaturg de imens succes internaţional, spectacolul face parte dintr-un proiect iniţiat de Deutsches Theatre din Berlin, în parteneriat cu Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Teatrul „Cameri” din Tel Aviv şi Teatrul Naţional din Stockholm. Proiectul îşi propune traducerea piesei „Diebe” în trei limbi străine şi punerea ei în scenă.

Piesa urmăreşte evoluţia a douăsprezece personaje, mai mult sau mai puţin inter-conectate, ale căror vieţi lipsite de sens ne sunt dezvăluite din fragmente reunite cu virtuozitate sub forma unui tablou social cutremurător, deşi îndulcit de anumite tuşe comice. Oscilând între realitate frustă şi izbucniri neaşteptate ale inconştientului, spectacolul surprinde prin situaţii derulate în mod neaşteptat, care forţează limitele înţelegerii obişnuite. Dramele prezentate sunt, totuşi, acelea ale unor oameni obişnuiţi, incapabili să se regenereze şi obligaţi să-şi ducă existenţa ca hoţi ai propriilor vieţi.

„În fond, provocarea pe care o întâmpină regizoarea în faţa textelor autoarei berlineze consistă tocmai în opţiunea dilematică în adoptarea registrului plurivoc propriu partiturii ce i se oferă sau identificarea şi antamarea unui filon transversal care să confere spectacolului un fel de idee unitară aptă să coaguleze unidirecţional mesajul. Din capul locului trebuie spus, Alina Rece a ales prima opţiune, marşând mai degrabă pe tehnica qui-pro-quo-ului, ca şi pe interşanjabilitate în jocul protagoniştilor, atât în constructul aceluiaşi personaj (a se vedea polisemantismul registrelor Lindei, interpretate cu aplomb şi acurateţe de Iulia Colan), al lui Erwin (transpus convingător şi egal în parcurs de Ştefan Mirea), dar îndeosebi al lui Thomas, ilustrat magistral de Angel Rababoc, cu rezerva-i cunoscută de capacitate distributivă şi cu tonusul expansiv la care-l obligă schimbările tonale…”
George Popescu, Hoţi, de Dea Loher sau sensul obscur al jocului de-a viaţa şi moartea, Mozaicul, nr. 11/2011