Lexiconul Amar

Complexă dar și foarte complicată, misterioasă și subversivă, duioasă și politică, plină de profunzime dar și veselă, piesa este inspirată de unul din cele mai frumoase texte scrise în limba română: basmul lui Petre Ispirescu – Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Nu este vorba despre o dramatizare a acestei narațiuni, ci de un text de sine stătător al cărui sâmbure este extras din sfâșietoarea poveste relatată de Ispirescu. (O poveste populară? O invenție?…)

Silviu Purcărete

Lexiconul amar este un scenariu de teatru respectuos cu tema fundamentală din basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte de Petre Ispirescu: înființarea prin cuvânt și necruțarea cuvântului rostit. Dar dacă efectul de „contemporan” s-ar întâmpla să vi se pară strident, atunci intenția noului text e în pericol, pentru că autorii Sebastian-Vlad Popa și Laur Cavachi nu pretind să fi adaptat basmul la jargonul și directivele de sensibilitate recente. Deci tot ce se exprimă pe limba lumii de azi sperăm să rezulte ca o firească dilatare a secvențelor concise și alerte din textul clasic, prin care arhetipul vine și încorporează prezentul, și nicidecum invers. Sperăm să se fi menținut, astfel, intensitatea relației obligatorii dintre cuvânt (zicere), interzicere și moarte.

Decisiv însă în legătură cu destinul acestei rescrieri este faptul că ea a fost cerută, apoi primită, apoi așezată în gândirea sensibilă a unui creator de exigența și geniul lui Silviu Purcărete.

Sebastian-Vlad Popa și Laur Cavachi