Two love stories

Synopsis

The show Two love stories este comedie excepțională, construit pe dipticul farselor într-un act Cerere în căsătorie and Ursul, scrise de A.P.Cehov. În Cerere în căsătorie, disputa absurdă dintre Ivan (Claudiu Bleonț), un bătrânel decrepit venit să o ceară în căsătorie pe vecina Natalia (Cerasela Iosifescu), devine motivul central al unei lupte a surzilor: eroii vor dragostea la schimb cu proprietatea. Se dovedește a fi și invers. Natalia este o fată bătrână, aprigă în apărarea proprietăților familiei. Respins violent, Ivan nu se lasă mai prejos, iar din acest conflict se naște ridicolul de situație, sub privirea necruțătoare a tatălui Nataliei, Stepan Stepanovici Ciubukov (Adrian Andone), care îi blagoslovește în final pe cei doi sub o icoană ortodoxă, după ce inițial își desființase viitorul ginere.

În partea a doua a spectacolului, Ursul, Elena Ivanovna Popova (Cerasela Iosifescu), o tânără văduvă îndoliată, deosebit de devotată răposatului ei soț, este surprinsă într-o zi când dă buzna în casa un creditor furios, Grigori Stepanovici Smirnov (Claudiu Bleonț), venit să recupereze o datorie și nu se lasă înduplecat sub nici o formă de farmecul sau sensibilitatea văduvei Popova și decine că nu va pleca din casă fără banii pe care răposatul ei soț îi datora.

Chronicles of the show:

„Two love stories este spectacolul care oferă publicului șansa de a mai vedea un decor în, cum spunea Nichita, dulcele stil clasic. (…) Montarea actuală beneficiază de aportul lui Adrian Andone. Ideal ca un contrapunct la vârtejul stârnit partenerii săi. Un actor care controlează efectele din expresii de umor britanic ori marcă proprie.

Cererea în căsătorie este foarte vijelioasă (…) jocul lui Claudiu Bleonț e dus mult spre caricatură, ca o marionetă delabrată. Pețita ilustrată de Cerasela Iosifescu nu doar că e precum o tânără siciliană, imposibil de contrazis, dar își metamorfozează chipul ca să fie asortat pretendentului său în detalii caricaturale. (…)

Partea a doua îmi pare că dă măsura măiestriei actoricești a protagoniștilor. Adrian Andone își schimbă jocul, vine cu o rostire ușor peltică, cu un șchiopătat care-i impune un gest în plus, un bocănit, în fața unei trepte, are atitudinea unui valet isteț și șugubăț, care îndeplinește ce i se cere dar în ritmul care face ca lucrurile să urmeze pe o cale nuanțată. Claudiu Bleonț adaugă și dramă în perorațiile sale, dinamismul său proverbial este perfect strunit și condus. (…)

Cerasela Iosifescu, actrița care poate juca orice, oricând, se metamorfozează la rândul său. Apare și cu lacrimile doliului asumat sever, dar și cu savuroasele contraexemple sau prize la realitatea trepidantă. Când e cazul, tace și ascultă ce spune preopinentul cu aprindere. (…) Apoi Cerasela Iosifescu reia iureșul replicilor, mânuiește cu haz pistolul și punctează decisiv prin pauzele ce forțează răbdarea și speranța musafirului.

Finalul, pasional, cu toate gesturile contradictorii, cu umorul la locul său, se înscrie în eternitatea omenescului, pe care o subliniază mereu Mircea Cornișteanu în montările sale.”

Marius Dobrin, Duhul contrazicerii, revista SpectActor nr. 1 / 2024

Throughout a prodigious career, director Mircea Cornișteanu has directed more than 160 performances on the stages of more than 25 professional theatres in the country (Nottara, Bulandra, National, Comedie, Ion Creanga in Bucharest, the National Theatres of Craiova, Cluj, Targu Mures, Iasi, or the municipal theatres of Brasov, Galati, Piatra Neamt, Oradea, Ploiesti etc. In 1990 he received ex-aequo the first UNITER Prize for the show Uncle Vanya, produced at the National Theatre of Craiova, in 2011 the show Where's the revolver? produced at TVR, received the UNITER Award for the best TV drama, and in 2010 he received the UNITER Award for Lifetime Achievement. In 2004 he was awarded the National Order "Serviciul Credincios" in the rank of knight. He is an honorary member of the "Marin Sorescu" National Theatre in Craiova, of which he was general director from 2000-2016.

"He fully proved it in his best show - and one of the best shows I've ever seen, and not only in Romania -, a show that contributed decisively to the enrollment of the National Theater in Craiova in the foreground of the domestic scenes in the turbulent years of the late 1980-90 decade: Uncle Vanea by Anton Pavlovic Chekhov. A show of extraordinary strength and beauty, a show in which I, for one, understood for the first time (after some seniority in the profession, however) why the sublime Russian author called his plays comedies..." (Alice Georgescu )